„Despre șoferi, din practica întâlnită până acum, se știe clar că nu vor lucra într-un loc de muncă fix, că vor fi cu loc de muncă în cadrul altei țări și indemnizația trebuie să acopere distanțarea acestui salariat de locul său. Indemnizația de mobilitate o văd aplicabilă mai mult pentru categoriile de salariați care, la sfârșitul zilei, se întorc și acasă - agenții de vânzări, cei care lucrează în mentenanță”, a explicat marți, la o conferință fiscală organizată de avocatnet.ro, Alexandra Gașpar, HR & Payroll Manager la Mazars România.

Conform Legii 16/2017, indemnizația specifică detașării transnaționale este destinată să asigure protecția socială a salariaților și este acordată pentru compensarea inconveniențelor cauzate de detașare (îndepărtarea salariatului de mediul său obișnuit).

Potrivit Codului muncii, prin clauza de mobilitate, ce poate fi introdusă în contractul individual de mună, părțile stabilesc că, având în vedere specificul muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se face într-un loc stabil. Într-o asemenea situație, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, adică așa-zisa indemnizație de mobilitate.

Recent, Codul fiscal a fost ajustat astfel încât cele două indemnizații, precum și cele de delegare și detașare, să aibă același tratament fiscal, începând cu veniturile aferente lunii mai 2022. Acestea patru sunt cunoscute generic sub denumirea de diurne.