avocatnet.ro 
1. Asigurarea faptului că documentele transmise prin intermediul SPV sunt efectiv primite de contribuabili
Înainte de OG 31/2022, actele administrativ-fiscale comunicate prin mijloace electronice de transmitere la distanță se considerau comunicate în termen de 15 zile de la data încărcării lor în SPV. Așadar, contribuabilii aveau la dispoziție o perioadă anume pentru a-și verifica contul deschis în SPV și a identifica informațiile și documentele transmise de ANAF prin intermediul acestui canal de comunicare.
În prezent, conform prevederilor legale în vigoare, actele administrative emise în format electronic se consideră comunicate la data punerii lor la dispoziția contribuabilului prin SPV. Acesta este un aspect important, întrucât data comunicării unui act (spre exemplu, decizii de impunere, somații, titluri executorii etc.) este momentul de la care începe să curgă termenul de contestare, se determină termenul de plată etc.
Așadar, apreciem că este necesară și importantă ca această comunicare să fie efectuată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa, pentru a putea proceda în consecință. Acest proces de comunicare este unul continuu (SPV funcționează non-stop, se încarcă documente și în afara programului normal de lucru sau pe timpul nopții) și pot apărea diferite erori de natură tehnică care să îngreuneze procesul (atât la nivelul ANAF, cât și din partea contribuabililor).
În acest sens, apreciem că ar fi utilă implementarea unei proceduri de confirmare a primirii a documentelor. Simpla transmitere a informațiilor/documentelor, fără o confirmare că nu au intervenit erori sau dificultăți tehnice și fără o confirmare că acestea au fost primite și deschise de către contribuabilul către care sunt emise, nu ar trebui echivalată cu comunicarea lor, conform legii, și astfel să înceapă să curgă termenele legale.
2. Neclarități cu privire la documentele ce trebuie comunicate exclusiv prin intermediul SPV
Ordinul ANAF 1.090/2022 enumeră în anexa 2B documentele emise de persoana juridică sau entitatea fără personalitate juridică ce trebuie comunicate prin SPV. Așadar, s-ar putea interpreta că sfera de aplicarea a alin. 11 al art. 79 din Codul de procedură fiscală (care reglementează obligativitatea comunicării prin intermediul SPV) ar trebui determinată prin raportare la documentele ce pot fi transmise prin SPV conform anexei 2B din ordinul menționat anterior.
Există, însă, o serie de documente, cum ar fi contestațiile împotriva deciziilor de impunere, punctele de vedere, notele explicative și dosarele de prețuri de transfer, care nu se regăsesc printre documentele enumerate în cadrul anexei 2B din acest ordin. Totuși, în practică, au fost întâlnite situații în care administrațiile fiscale au considerat obligatorie depunerea prin SPV și a contestațiilor și anexelor aferente sau a altor documente care nu sunt expres incluse în anexa 2B din ordinul menționat.
Transmiterea prin intermediul SPV a acestui gen de documente se dovedește a fi extrem de greoaie, dacă nu imposibilă, din cauza volumului mare de informații (care pot să ajungă până la sute de pagini).
3. Dificultatea menținerii unei evidențe clare a documentelor transmise de contribuabili
Cu câteva excepții (cum ar fi declarațiile fiscale), documentele se depun în SPV într-o secțiune generică, denumită ”Formular de contact”, iar dovada înregistrării documentului o reprezintă un număr de înregistrare, fără o mențiune asupra tipului actului depus, neexistând astfel o evidență clară a informațiilor și documentelor depuse prin intermediul SPV. Acest aspect ar putea genera dificultăți ulterioare, atunci când contribuabilii ar fi nevoiți să demonstreze depunerea documentelor respective.
4. Dificultăți în comunicarea cu ANAF atunci când contribuabilii desemnează împuterniciți
Potrivit Codului de procedură fiscală, contribuabilul poate fi reprezentat în fața organului fiscal de un împuternicit. De asemenea, înrolarea în SPV se poate efectua prin intermediul unui împuternicit. Totuși, contribuabilii pot comunica cu administrația fiscală doar prin SPV propriu (chiar dacă prin intermediul unui împuternicit).
Așadar, în cazul în care contribuabilii mandatează alți împuterniciți să acționeze în relația cu ANAF (decât cei desemnați pentru înrolarea/utilizarea SPV), această obligație împiedică implementarea efectivă a mandatului împuterniciților (împuterniciții nu pot depune documente către ANAF, nu pot primi în mod direct răspunsurile primite de la ANAF, sarcina verificării SPV-ului revenindu-i tot contribuabilului). Astfel, chiar dacă contribuabilul își desemnează un împuternicit (opțiune disponibilă conform legii), acesta nu poate reprezenta, în practică, contribuabilul în relația cu organele fiscale.
Context
Începând cu 1 martie 2022, a intrat în vigoare obligativitatea utilizării SPV (sistemul de comunicare electronică dezvoltat de Fisc) pentru toți contribuabilii persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică și pentru persoanele fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent.
Astfel, potrivit art. 79 alin. 11 din Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din OUG 11/2021, contribuabili care fac parte din categoriile mai sus-menționate sunt obligați să depună cereri, înscrisuri sau orice alte documente prin mijloace electronice de transmitere la distanță, respectiv prin înrolarea în SPV. Nerespectarea acestei obligații atrage consecințe importante prin neluarea în considerare a documentelor comunicate prin alte mijloace decât cel electronic, respectiv prin SPV.
Pentru a proceda în acest sens, contribuabilii trebuie să transmită prin SPV documente cu o mărime de cel mult 10MB, scanate alb-negru, în format pdf, comprimat, la o rezoluție de maximum 300 dpi (aceasta presupune ca documentul încărcat să aibă maximum 35-40 de pagini Word, fără alte elemente grafice în cuprinsul acestuia).
ileanamoanta