CCM-ul produce efecte și pentru cei care s-au retras din organizația sindicală care l-a negociat și pentru cei care n-au contribuit efectiv la câștigarea drepturilor din contract

Ca urmare a încetării calității de membru de sindicat, unui angajat i se impune în continuare plata unei cotizații pentru că „beneficiază” în continuare de CCM. Vorbim de o situație reală, prezentată de angajatul care nu înțelege dacă e legal ce i se impune sau nu. 

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 62/2011 (Legea dialogului social) și ale Legii nr. 53/2003 (Codul muncii):

• „Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultorii încadrați în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie și/sau să adere la un sindicat”

• „Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală.”

• „O persoană poate face parte, în același timp, numai dintr-o singură organizație sindicală la același angajator.”

• „Statutele organizațiilor sindicale cuprind cel puțin următoarele prevederi cu privire la:

• • (...) modul în care se dobândește și încetează calitatea de membru al organizației sindicale

• • modul de stabilire și încasare a cotizației (...)”

• „Raporturile dintre organizațiile sindicale și membrii lor sunt reglementate prin statutele proprii și prin prezenta lege.”
  
  
• „Membrii unei organizații sindicale au dreptul de a se retrage din organizația sindicală fără a avea obligația de a arăta motivele”

• „Membrii care se retrag din organizația sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizație sau a sumelor ori bunurilor donate.”

• „La cererea organizației sindicale și cu acordul membrilor acesteia, angajatorii vor reține și vor vira sindicatului cotizația de sindicat pe statele lunare de plată.”

• „Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.”

Observăm, așadar, că dreptul de a fi membru de sindicat nu poate fi condiționat/limitat nici în privința înscrierii/aderării, nici în privința retragerii, în ambele situații persoana având posibilitatea de a alege în mod liber.

Într-adevăr, vorbim despre un drept atât în cazul înscrierii, cât și în cel al retragerii, însă exercitarea acestui drept dă naștere și unor obligații, în sensul că persoana care se înscrie în sindicat se obligă să respecte statutul organizației, iar în momentul retragerii nu poate solicita restituirea cotizației plătite și/sau a sumelor ori bunurilor donate în perioada în care deținea calitatea de membru.

Cotizația reprezintă una dintre posibilele surse de finanțare ale organizațiilor sindicale, potrivit Legii 62/2011, iar modul în care este stabilită /modul încasării ei, depinde de statutul propriu, cu precizarea că dispozițiile Codului muncii, coroborate cu cele ale legii dialogului social, impun respectarea unor condiții, fiind necesară atât solicitarea sindicatului, cât și acordul salariatului pentru reținerea cotizației pe ștatele de plată.

Altfel spus, dacă una dintre aceste două condiții nu este îndeplinită, reținerea nu poate fi făcută.

În momentul retragerii din sindicat, salariatul pierde calitatea de membru și, odată cu ea, drepturile de care ar fi beneficiat potrivit statului și dispozițiilor legale, însă nici nu mai are obligația de a achita cotizația.

În același timp, legea prevede clar și că nu poate solicita restituirea cotizației achitate în perioada în care a făcut parte din sindicat, această obligație (de a achita cotizația) fiind executată pentru exercitarea calității de membru.

Astfel, strict din punct de vedere legal, în momentul retragerii din organizație se pierde calitatea de membru și se pierd drepturile prevăzute exclusiv pentru membri, nu și cele pe care le are ca salariat, iar „clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: (...) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel”, deci fără o legătură cu calitatea de membru al sindicatului care a negociat respectivul CCM.

Practic, de prevederile CCM beneficiază orice salariat, chiar dacă nu a fost  nici  o secundă membru al sindicatului care, prin negociere, a câștigat o serie de drepturi pentru salariații din unitate, din grupul de unități ori din sectorul de activitate, în funcție de nivelul la care s-a negociat și încheiat.

Pentru că trebuie să privim aceste aspecte și din punct de vedere moral, putem aprecia că, deși beneficiază în mod egal de o serie de drepturi, nu toți salariații din unitate au contribuit în egală măsură la câștigarea lor.

În timp ce o parte, membrii sindicatului, au contribuit achitând cotizația stabilită prin statut pentru funcționarea organizației și desfășurarea negocierilor, cealaltă parte beneficiază de aceleași drepturi, însă fără un efort financiar, ceea ce, cel puțin din punct de vedere moral, putem spune că-i dezavantajează pe cei care fac parte din respectiva organizație.

Concluzionând, din punct de vedere legal, un salariat care renunță la calitatea de membru va beneficia în continuare de drepturile prevăzute în CCM, însă nu poate fi obligat să achite  cotizația de sindicat.

Nu putem încheia fără a ne aminti că dispozițiile unui CCM produc efecte pentru cel mult 24 de luni, iar în cazul în care organizația sindicală nu mai este reprezentativă, din cauza retragerii membrilor, nu mai poate participa la negocierea unui nou contract sau a prelungirii celui existent pentru cel mult 12 luni, iar în momentul expirării CCM-ului, drepturile prevăzute în acesta nu mai pot fi exercitate, cu excepția celor care au fost deja introduse, prin act adițional, în cadrul contractelor individuale.

Cu alte cuvinte, orice salariat poate renunța la calitatea de membru în orice moment, adică și în timpul în care contractul colectiv produce efecte, nu are obligația de a achita cotizația, însă diminuarea numărului de membri poate conduce la pierderea reprezentativității, deci a dreptului de negocia colectiv, prin intermediul organizației care a câștigat acele drepturi.

Ulterior pierderii reprezentativității organizației sindicale, pentru că nu putem omite nici acest aspect, dreptul la negociere colectivă nu se pierde, însă el ar putea fi exercitat prin reprezentanții salariaților, deci fără un suport de specialitate pe parte de negocieri.