Articol scris de Ruxandra Rusan.

Imaginea peretelui alb pictat cu carioci ar putea să te facă  să râzi dacă ești odihnită și ai o stare de spirit bună. Dacă descoperi, însă, pățania după o zi lungă, în care visezi să ai casa curată și ai nevoie crâncenă de un somn bun, s-ar putea să-ți sară țandăra.

Cum să nu ne enervăm?

Psihologii recomandă regula celor câteva secunde de exerciții de respirație înainte de a da drumul unei reacții la nervi. Inspiră, expiră, apoi încearcă nu privești peretele mâzgălit sau cana cu lapte care a juns pe jos. Privește, mai degrabă, copilul. Pe el îl iubești indiferent ce ar face și nu el este sursa frustrării, ci accidentul sau trăznaia care s-au petrecut. Cel mai probabil, copilul știe deja că a făcut ceva care nu te va bucura, așadar se așteaptă la o reacție nu prea veselă din partea ta.

Ce ar fi să-i arăți că ești un adult echilibrat, care își controlează impulsurile? Din proprie experiență de mamă care și-a văzut și pereții colorați și spanacul pe faianță și câinele în toaletă și vaza de cristal făcută țăndări, îți spun că la scurt timp după ce te-ai împăcat cu ideea că va trebui să scoți mopul/aspiratorul/câinele din WC, îți vine sufletul la loc. După încă un timp, toate lucrurile acestea mărunte- și enervante, e drept- devin amintiri amuzante.

Colaborați la curățenie

Dacă un alt adult, să zicem o prietenă venită în vizită, ar vărsa din greșeală ceașca de cafea, ce i-ai spune? „Fii, dragă, mai atentă! Uite ce mizerie ai făcut! Nu poți și tu să ai grijă cum bei cafeaua aia?! Ai două mâini stângi? De-acum încolo, adio cafea în sufragerie!” Nu sună realist pentru că nu vrei să îi rănești sentimentele. Dar cum rămâne cu sentimentele puiului tău, cel pe care îl iubești mai presus de orice față de masă, cană spartă ori perete mâzgălit? În caz de ”accident” domestic îți propun să transformi copilul în partenerul tău de dres busuiocul. S-a vărsat ceva? Hai să ștergem împreună cu șervețele absorbante. Hai să punem la înmuiat fața de masă!

Înlocuiește vina copilului și nervii tăi cu o atitudine relaxată. Accidente se pot întâmpla, dar se pot repara consecințele fără să dăm naștere unui scandal care nu folosește nimănui. De curățat oricum vei curăța. Cel puțin, o vei face cu ajutorul copilului și pun pariu că în procesul de diminuare a pagubelor vă veți și distra împreună.

Tiparul vinei

Cred sincer că suntem o generație crescută cu vina-n sân. Îți pot descrie și-n ziua de azi modelul de pe ceșcuța de cafea pe care am spart-o, din greșeală, în timp ce vizitam prietena bunicii. Din păcate pentru mine, ceșcuța făcea parte din setul special, pentru musafiri și m-am speriat atât de tare când am scăpat-o, încât am văzut traseul aerian cu încetinitorul. După un sfert de secundă, s-a lovit de gresie și s-a făcut țăndări. Am fost muștruluită de toată lumea și vina m-a cuprins atât de tare, încât a trebuit să maschez lacrimile de rușine după un râs nervos. Care, evident, i-a făcut pe adulți să-și iasă și mai mult din sărite. Vina pentru o greșeală complet nedorită a stricat ziua tuturor.

Și de asta evit să cumpăr lucruri fragile scumpe, care pot să aibă destinul acelui set de ceșcuțe pe care lipsa mea de îndemânare l-a văduvit de o parte a sa. Când copilul sparge ceva, primul gând este să nu se taie nimeni. Apoi îmi spun: ”cioburile aduc noroc”. Mai bine o farfurie ciobită decât demnitatea și încrederea în sine a copilului. Iar cu peretele pictat de pe hol, l-am lăsat așa o vreme, până la următorul zugrăvit. Sincer, credeam că o să mă bucur să îl văd iar alb și curat.

Știi ceva? Mi-e super dor de desenul pe care l-am acoperit. Acum peretele e alb, obișnuit, nu mă face să zâmbesc când îl văd și chiar dacă l-aș ruga pe copil să-l picteze, n-ar mai fi la fel pentru că vârsta liniilor naive și a monstruleților cu trei ochi a trecut.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.