Comerțul online de produse a început să crească simțitor odată cu pandemia de coronavirus, tot mai mulți comercianți online persoane fizice și juridice devenind activi în România. În acest context, autoritățile de la noi au început să facă demersuri pentru a-i depista pe cei care nu-și declară integral sau parțial veniturile. Cum? Prin introducerea de declarații obligatorii pentru anumiți intermediari din domeniul comerțului online, astfel încât evazioniștii să poată fi identificați mai ușor.
Vorbim, în esență, de
trei obligații declarative implementate sau aflate în curs implementare. Prima este o inițiativă a autorităților fiscale de la noi, în timp ce celelalte două sunt inițiative europene ce trebuie transpuse inclusiv la noi. Toate sunt raportări ce trebuie depuse de intermediari, aceștia dând Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) informații despre activitatea comercianților online cu care interacționează direct.
În primul rând, avem
(1) declarația 395, care a fost implementată în baza
OUG 67/2022 și a Ordinului ANAF 1.644/2022. Formularul este depus lunar de
furnizorii de servicii poștale (inclusiv firmele de curierat) și cuprinde informații despre comercianții online care trimit colete cu plata în sistem ramburs. Declarația 395 a început să fie depusă, în ultima zi calendaristică a lunii pentru luna anterioară, începând cu livrările făcute efectiv în decembrie 2022. Practic, formularul este
depus efectiv din ianuarie 2023 și șeful ANAF deja a anunțat că
au început să fie identificați evazioniști în acest fel.
Din informațiile adunate de inspectorii antifraudă în anii precedenți a rezultat că majoritatea comercianților online verificați, care au trimis colete cu plata ramburs prin servicii poștale, fie nu își declaraseră integral veniturile, fie și le declaraseră numai parțial. Automat, această practică se traduce în încasări mai mici la stat din taxe și impozite, față de cât ar fi normal să se încaseze dacă veniturile ar fi declarate integral.
În al doilea rând, avem așa-zisa
(2) raportare DAC7, care în prezent este în curs de implementare în România în baza Directivei europene DAC7. Momentan, regulile raportării sunt prevăzute doar de
OG 16/2023 și rămâne ca obligația declarativă să fie pusă în aplicare efectiv până la finalul anului 2023, din moment ce
primele raportări trebuie făcute la finalul lunii ianuarie 2024 pentru tot anul 2023. Raportarea DAC7 este făcută de companiile care sunt
operatori de platforme online (vorbim, în esență, de marketplace-uri) și vizează activitatea vânzătorilor și prestatorilor care le folosesc serviciul de intermediere (vânzări de bunuri, prestări de servicii, închiriere de bunuri imobile și vehicule de transport).
La fel ca în cazul declarației 395, autoritățile au motivat introducerea raportării DAC7 prin nevoia de a identifica mai ușor evazioniștii printre comercianții și prestatorii persoane fizice și juridice. Raportările anuale includ atât operațiunile transfrontaliere, cât și cele de la nivelul României, scopul fiind calcularea corectă a impozitelor și taxelor datorate statului.
În al treilea rând, avem
o raportare fiscală ce urmează să fie implementată efectiv tot până la finalul anului 2023, cel puțin teoretic, în baza altei directive europene. În acest caz vorbim de
(3) un sistem european denumit CESOP, în care vor ajunge informațiile despre plățile transfrontaliere și beneficiarii lor (tranzacțiile în care plătitorul consumator este într-un stat membru al UE, iar comerciantul beneficiar al plății este în alt stat membru al UE). Informațiile vor fi raportate trimestrial, din 2024, de
prestatorii de servicii de plăți online, în cazurile în care vorbim de comercianți online care au primit minimum 26 de asemenea plăți într-un trimestru.
De această dată, vorbim de o raportare mult mai „nișată” - sistemul CESOP are drept scop combaterea fraudelor transfrontaliere din domeniul TVA-ului. Implementarea în România ar urma să se facă, la nivel primar,
printr-un proiect de lege ce urmează să fie inițiat în curând de Ministerul Finanțelor.
Așadar, deoarece autoritățile fiscale și-au dat seama că activitatea comercianților online este mult mai greu de monitorizat decât cea a comercianților „clasici”, s-a găsit această soluție prin care
activitatea lor este raportată de intermediari. Până acum vorbim de furnizorii de servicii poștale, de platformele digitale și de prestatorii de servicii de plăți online, care trimit sau vor trimite curând informații la ANAF indiferent dacă vânzătorii sunt de acord sau nu cu această practică. Scopul, pe termen lung, este forțarea evazioniștilor să iasă de pe piața comerțului online sau să se conformeze integral obligațiilor fiscale pe care le au în baza legislației în vigoare.