CEDO se pronunța luna trecută în favoarea libertății de exprimare înăuntrul unui raport de muncă în cauza Dede contra Turcia. În centrul acestui caz a fost Mehmet Tahir Dede, un inginer informatician care a îndrăznit să își exprime nemulțumirea față de practicile de management ale președintelui consiliului de administrație al acționarului principal al băncii unde lucra. Comparând stilul acestuia cu cel al lui Jeff Bezos (fondatorul Amazon), Dede a pus sub semnul întrebării deciziile și acțiunile executivului, criticând abordarea distantă față de angajați, stilul autoritar și favoritismul în recrutare.

Reacția băncii a fost rapidă și severă: în urma unor proceduri disciplinare, contractul lui Dede a fost reziliat. Băncii i s-a părut că e-mailul conținea afirmații denigratoare, neadevărate și chiar insultătoare la adresa președintele consiliului. În plus, instituția financiară a considerat că atmosfera pașnică de la locul de muncă a fost perturbată de acel mesaj.

Dede, însă, nu s-a lăsat descurajat și a contestat decizia în instanță, susținând că îi fusese încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Tribunalul de Muncă din Istanbul i-a dat inițial dreptate, declarând concedierea drept nulă. Cu toate acestea, Curtea de Apel din Istanbul și, ulterior, Curtea Supremă de Casație au înclinat balanța în favoarea băncii, argumentând că e-mailul lui Dede a depășit limitele criticii acceptabile și a perturbat ordinea la locul de muncă.

CEDO a evaluat cazul prin prisma Articolului 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care garantează libertatea de exprimare. Curtea a observat că instanțele naționale nu au efectuat o analiză detaliată a conținutului e-mailului, contextului acestuia, impactului potențial sau al consecințelor negative asupra angajatorului. În special, nu s-a pus în discuție dacă exista vreo alternativă la sancțiunea drastică aplicată - concedierea imediată.

Astfel, CEDO a decis că autoritățile naționale nu au reușit să demonstreze în mod convingător că a fost atins un echilibru corect între libertatea de exprimare a lui Dede și dreptul angajatorului de a proteja interesele legitime ale companiei. În consecință, a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 10.

În final, Curtea a cerut ca Turcia să îi plătească lui Dede 2.600 de euro ca daune morale și 1.000 de euro pentru cheltuielile de judecată. Această decizie semnalează un precedent important pentru protecția angajaților care își exprimă opiniile critice în cadrul companiilor, subliniind că libertatea de exprimare nu trebuie înăbușită, chiar și în contexte profesionale.