Astfel, în ceea ce privește posibilitatea legală de a contesta un act administrativ-fiscal emis de ANAF, este important de menționat faptul că acesta poate fi contestat mai întâi pe cale administrativă, iar ulterior în instanță de către persoanele fizice, persoanele juridice sau orice altă entitate fără personalitate juridică, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală și prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Contestația împotriva actelor administrativ-fiscale emise de ANAF constituie o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal. Dacă în urma deciziei de soluționare a contestației contribuabilul este în continuare nemulțumit, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.
Contribuabilii care doresc să facă o contestație împotriva unor acte administrativ-fiscale emise în baza OUG nr. 107/2024 trebuie să o formuleze în scris, iar aceasta trebuie să conțină următoarele elemente:
- datele de identificare ale contestatorului;
- obiectul contestației;
- motivele de fapt și de drept pe care se sprijină contestația;
- dovezile pe care această contestație se întemeiază;
- semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.
În situația în care competența de soluționare nu aparține organului fiscal al actului administrativ-fiscal atacat, contestația se înaintează de către acesta, în termen de cinci zile de la înregistrare, organului de soluționare competent. Prin urmare, organul fiscal emitent al actului administrativ-fiscal contestat întocmeşte dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare, şi le înaintează, în termen de cel mult cinci zile de la data primirii, organului de soluţionare competent.
În ipoteza în care actul administrativ-fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală, respectiv posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere al contestației și organul fiscal la care se depune contestația, contestația poate fi depusă, potrivit reglementărilor art. 270 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, în termen de trei luni de la data comunicării actului administrativ-fiscal, la organul fiscal central emitent al actului atacat.
Contestația formulată de contribuabil poate fi depusă la registratura organului fiscal central emitent al actului administrativ-fiscal atacat sau poate fi transmisă electronic la adresa oficială de e-mail a organului fiscal.
În situația în care actul administrativ-fiscal a fost emis de către ANAF pe suport de hârtie, acesta se comunică la domiciliul fiscal al contribuabilului prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care contestația nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de cel mult cinci zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Atenție! Contestația poate fi retrasă de către contestatar până la momentul soluționării acesteia prin decizie. Organul de soluționare competent va comunica contestatarului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație. Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului de depunere al acesteia.
În soluționarea contestației, organul fiscal central competent se pronunță prin decizie. Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actului contestat. Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.
În soluționarea contestației, organul fiscal central competent verifică motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ-fiscal. Analiza contestației se face în raport cu textele legale aplicabile, susținerile părților, probele depuse în susținerea motivelor de fapt, pe care se întemeiază contestația, doar în limitele celor conținute de contestație.
Prin decizie, contestația poate fi admisă, în tot sau în parte, sau poate fi respinsă. În cazul admiterii, consecința este anularea în tot sau în parte a actului administrativ-fiscal. Contestația împotriva actului administrativ-fiscal poate fi respinsă ca:
- neîntemeiată, în situația în care argumentele de fapt și de drept prezentate nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ-fiscal atacat;
- nemotivată, în cazul în care contestatarul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei;
- fiind fără obiect;
- inadmisibilă.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor, împreună cu actele administrativ-fiscale la care se referă, pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de șase luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004. La calculul termenului de șase luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi nici cele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277 din același act normativ.
Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil.