avocatnet.ro 
Tichetele de masă sunt bilete de valoare, pe care orice angajator le poate acorda lunar salariaților săi, ca alocație individuală de hrană, în baza Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare. Acestea sunt destinate exclusiv achitării mesei sau cumpărării produselor alimentare, fiind acordate lunar în funcție de numărul de zile lucrătoare efectiv prestate de angajați. În normele de aplicare ale Legii 165 regăsim detaliate și situațiile în care tichetele de masă nu se acordă, iar una dintre aceste situații este aceea în care lucrătorii sunt delegați sau detașați în afara localității în care își au locul permanent de muncă și primesc indemnizație de delegare sau de detașare.
Cu toate acestea, nu există nicio interdicție expresă, nici în reglementarea tichetelor de masă, nici altundeva, cu privire la cumularea indemnizației de mobilitate cu tichetele de masă.
„Atâta timp cât clauza de mobilitate nu este desemnată explicit ca fiind o situație în care este interzisă acordarea tichetelor de masă, consider că o persoană care primește indemnizația de mobilitate poate să primească și tichetele de masă. Interdicția care vizează necumularea «diurnei» sau indemnizației de detașare/delegare cu tichetele de masă pornește cumva de la o diferență foarte mare între dreptul românesc și cel european în ceea ce privește obligația pe care o are angajatorul față de salariat: în România, când vorbești de diurnă, s-a încetățenit ideea că lucrătorul care o primește o folosește și pentru masă, ceea ce înseamnă că tu îi dai banii de diurnă și în acest scop; cumva, cred că în legiuitorul a considerat că dacă îi dau indemnizație de delegare să mănânce, nu-i mai dau și tichete de masă să le cumuleze cu aceasta dintâi”, a punctat pe acest subiect, cu ocazia unui eveniment recent organizat de avocatnet.ro pe tema „diurnelor”, Mirela Păunescu - Consultant fiscal, auditor financiar, expert contabil și conf. univ. dr. la ASE București.
În acest context, trebuie să ne amintim scopul acordării indemnizației de mobilitate: indemnizația de mobilitate vine ca o compensare a unei neplăceri sau a unei situații cauzate de faptul că salariatul se deplasează constant și, prin urmare, ar putea avea mai multe costuri sau se află într-o situație mai puțin convenabilă față de un salariat care lucrează într-un singur loc; mai scurt, scopul indemnizației de mobilitate este de a compensa salariații care, datorită specificului muncii, nu își execută obligațiile de serviciu într-un loc stabil de muncă. Acești salariați mobili beneficiază de prestații suplimentare în bani și/sau în natură, al căror cuantum și modalități trebuie specificate în contractul individual de muncă.
Spre deosebire de indemnizația de delegare, care se acordă doar pe perioada delegării unui salariat cu loc de muncă fix, prestațiile suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate sunt oferite tot timpul, deoarece salariatul mobil se deplasează, în esență, în mod continuu pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.