UPDATE: Oficial: Acordurile de prețuri în avans pot acoperi și perioade din trecut de până la cinci ani, iar regulile procedurii amiabile sunt îmbunătățite

OG 11/2025 a fost publicată recent în Monitorul Oficial și intră în vigoare în 27 iulie 2025. Aceasta cuprinde modificări la două proceduri importante pentru multinaționale din Codul de procedură fiscală - APA (articolul 52) și MAP (articolul 282).

În primul caz, se prevede introducerea ideii de acord de preț în avans de tip „roll-back”, măsura fiind necesară în contextul eforturilor pe care România le face în această perioadă pentru aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În linii mari, ideea este ca APA-urile să acopere și perioade din trecut (maximum cinci ani fiscali încheiați), însă numai dacă tranzacțiile anterioare sunt similare tranzacțiilor viitoare pentru care s-au solicitat acordurile. Totodată, sunt operate și adaptări complementare la regulile suspendării inspecțiilor fiscale.

„Se observă că emiterea APA se realizează pentru tranzacții viitoare și se apreciază în funcție de data depunerii cererii. Legislația actuală nu permite extinderea prevederilor unui APA pentru o perioadă fiscală anterioară, raportată la momentul depunerii cererii, chiar dacă tranzacțiile anterioare comportă un grad suficient de similaritate cu cele pentru care s-a emis APA. (...) APA de tip roll-back extinde valabilitatea unui APA emis pentru tranzacții viitoare și poate fi util în evitarea unor dispute fiscale în domeniul prețurilor de transfer. Acest instrument se circumscrie recomandărilor generale privind îmbunătățirea proceselor naționale în vederea prevenirii disputelor fiscale și a soluționării acestora într-un interval de timp rezonabil”, era explicat în nota de fundamentare ce a însoțit OG 11/2025 în forma sa de proiect.

Noile prevederi date de Guvern se aplică inclusiv pentru acordurile de preț în avans care se află în curs de soluționare. Totuși, trebuie subliniat că acum probabil este necesară și adaptarea, prin ordin, a legislației secundare privind APA.

Citește și:

• Aderarea la OCDE: România încă mai are ajustări de făcut la legislația fiscală, pentru a deveni membru. Ce câștigăm după aderare;
• ANAF vrea să dea mai multă importanță acordurilor de prețuri în avans: Ne asigură predictibilitate, astfel că inspecțiile nu mai sunt necesare;
• Interviu / Acordurile de prețuri în avans pot scăpa firmele de controalele de prețuri de transfer, fiind accesibile inclusiv grupurilor locale.

În al doilea caz, tot procesul de aderare la OCDE impune îmbunătățirea regulilor MAP din Codul de procedură fiscală. În esență, procedura este extinsă și apar precizări legate de termenul maxim în care se pot prezenta chestiuni litigioase (trei ani), precum și de interacțiunea procedurii amiabile cu actele administrativ-fiscale deja emise de Fisc, cu regulile naționale de prescripție și cu procedurile naționale administrative și judiciare pentru atacarea actelor administrativ-fiscale.

„Se observă necesitatea unei clarificări a modului în care normele legale interne interacționează cu prevederile din tratatele și convențiile internaționale de evitare a dublei impuneri la care România este parte. Având în vedere rețeaua de tratate bilaterale la care România este parte (peste 80), este necesar ca legislația primară să cuprindă prevederi care să faciliteze o aplicare efectivă și care să aibă drept rezultat modificarea obligațiilor fiscale ale contribuabililor. Se observă, de asemenea, necesitatea unei clarificări a faptului că rezultatul unei proceduri amiabile se implementează indiferent de termenele de prescripție prevăzute de legislația internă. Această nouă prevedere armonizează legislația primară cu prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România.

Suplimentar, având în vedere interacțiunea dintre obligațiile ce decurg din tratatele și convențiile internaționale de evitare a dublei impuneri la care România este parte și constatările naționale care au stat la baza deschiderii procedurii amiabile, este necesar ca, în cadrul procesului de soluționare a litigiilor fiscale, autoritatea competentă să aibă posibilitatea de a aprecia în mod independent situațiile fiscale asupra cărora este chemată să se pronunțe. În acest sens, chiar dacă constatările naționale care au stat la baza deschiderii procedurii amiabile sunt întemeiate, autoritatea competentă poate, în cadrul procesului de soluționare și din motive ce țin de îndeplinirea obligațiilor internaționale ce decurg din prevederile tratatelor și convențiilor, ajunge la concluzii sau rezultate a căror implementare impune prevalența deciziei de soluționare asupra celorlalte acte administrative. (...)

Având în vedere că, în prezent, cadrul legislativ nu prevede reglementări referitoare la interacțiunea dintre procedura amiabilă și alte căi de atac administrative și/sau judiciare și având în vedere posibilitatea persoanei afectate de a utiliza mai multe forme de contestare a actelor administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, este necesară reglementarea interacțiunii dintre parcursul acestor proceduri de atac și implementarea unui rezultat atins în procesul de soluționare a procedurii amiabile. Accesul inițial la instrumentul procedurii amiabile nu este condiționat de inexistența altor căi de atac, însă implementarea deciziei de soluționare poate fi realizată doar după renunțarea la dreptul de a mai promova alte căi de atac, respectiv la încheierea în mod ireversibil a procedurilor căilor de atac deja deschise. Acest lucru este necesar deoarece, dacă nu s-ar aplica, rezultatele deciziei de soluționare a procedurii amiabile ar putea fi afectate de concluziile obținute în celelalte căi de atac”, au lămurit inițiatorii ordonanței.

Și în acest caz, noile prevederi se aplică inclusiv pentru procedurile amiabile care se află în curs de soluționare. De asemenea, probabil este necesară și adaptarea, prin ordin, a legislației secundare privind MAP.