Lipsă de asumare din partea României: nu am livrat niciun plan, reformele se mișcă greu, iar prognoza se înrăutățește. O ultimă atenționare de la Bruxelles

• România se află sub procedura de deficit excesiv (EDP) și trebuie să readucă deficitul sub 3% din PIB până în 2030, dar în 2024 a ajuns la 9,3% în loc de 7,9% cât anticipase.

• Guvernul a depășit în 2025 limitele de creștere a cheltuielilor impuse de Comisia Europeană, ceea ce a dus la constatarea lipsei de "acțiune efectivă" și riscul unor măsuri mai drastice.

• Nerespectarea angajamentelor fiscale pune în pericol fondurile europene din PNRR și Politica de Coeziune, România riscând să piardă 39 miliarde euro și să primească amenzi de până la 5 miliarde lei anual.

• Pentru a evita sancțiunile, România trebuie să implementeze urgent măsuri de austeritate precum înghețarea salariilor și pensiilor, reducerea cheltuielilor neesențiale și accelerarea reformelor din PNRR.

Procedura nu este doar un titlu birocratic – înseamnă că țara noastră trebuie să demonstreze că readuce deficitul sub 3% din PIB până cel târziu în 2030 și, până atunci, trebuie să respecte câteva repere foarte precise privind creșterea cheltuielilor publice. Pentru 2024 România anticipa un deficit de 7,9%, dar, în schimb, a ajuns la 9,3% - adică o înrăutățire a prognozelor viitoare.

În ianuarie 2025, Comisia a pus pe masă cifre clare: față de cheltuielile nete din 2023, România nu putea să crească cheltuielile nete cu mai mult de 5,1% în 2025. Pentru 2026, limita era de +4,9%, iar, dincolo, urma un calendar care restricționa cumulativ creșterea cheltuielilor:

• +20,2% până la finalul anului 2025,
• +26,0% până la finalul lui 2026,
• +31,9% până la finalul lui 2027,
• +37,6% până la finalul lui 2028 și tot așa,
• până la +49,0% în decembrie 2030. 

Dacă ținem un creion și facem calculele, vedem că în 2024 cheltuielile nete crescuseră deja cu 19,9% față de 2023 – practic, aproape epuizasem cu un an înainte bugetul permis pentru doi ani! În pofida avertismentului, Guvernul a decis în 2025 să majoreze totuși cheltuielile cu 5,4% (față de limita de 5,1%), ceea ce a dus la o creștere cumulativă de +26,4% pentru perioada 2024–2025, în loc de +20,2% așa cum solicita Consiliul.

Așa se face că, la 30 aprilie 2025, termenul-limită pentru raportul de progres, România s-a prezentat la Bruxelles fără un plan convingător. Fără cifre clare care să arate reducerea deficitului, cei de la Comisie au avut un singur drum de urmat: au constatat oficial, printr-o decizie adoptată pe 4 iunie 2025, că nu a existat „acțiune efectivă” (no effective action). În limbajul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), acesta este momentul în care intrăm sub incidența art. 126 alin. (7): primim o recomandare nouă, rigidă, cu un nou termen (de obicei câteva luni) pentru a demonstra că putem corecta deficitul.

Să privim în oglindă cifrele reale ale lui 2024: deficitul bugetar a sărit la 9,3% din PIB (față de 6,6% în 2023) și datoria publică a urcat la 54,8% din PIB (față de 48,9% în 2023). Comisia estimează că, dacă măsurile nu intervin rapid, deficitul va coborî la 8,6% din PIB în 2025 față de ținta propusă de 7,0%. Această încetinire a scăderii deficitului va menține România și mai mult într-o situație tensionantă în care măsurile de corecție fiscală vor fi și mai drastice. A avut timp să corecteze, dar a preferat să nu o facă!

Dincolo de deficit, problema banilor europeni

Mai mult, în paralel cu EDP, România se confruntă cu „macro-conditionalitatea” impusă de două pachete de finanțare europene majore: Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Politica de Coeziune. Regulamentul RRF, la articolul 10 alineatul (1), spune că plățile din PNRR vor fi livrate doar dacă îndeplinim jaloanele convenite. Un exemplu clar: până la 30 septembrie 2025, România trebuia să adopte legea integrată a sănătății; dacă nu, tranșele de 500 milioane euro destinate modernizării spitalelor puteau fi amânate. Până în acest moment nu au început discuțiile privind o nouă lege a sănătății.

Așa se conturează o poveste cu două fațete: pe de-o parte, ne uităm în oglinda EDP și vedem deficitul de 9,3% și datoria de 54,8% din PIB; pe de altă parte, ne uităm la PNRR și CPR și citim jaloanele care ne-ar aduce 30 + 9 miliarde euro de finanțări pentru următorii ani. Dacă nu respectăm fiecare literă, pierdem banii și ne trezim și cu amenzi care pot ajunge la 5 miliarde lei pe an.

Ce urmează, prin urmare?

În lunile următoare, Guvernul trebuie să scrie, pe repede-înainte, un manual de supraviețuire bugetară: un pachet de măsuri care să includă, cel puțin înghețarea salariilor și pensiilor nominal până la sfârșitul lui 2025, reducerea graduală a cheltuielilor pentru achiziții publice neesențiale și găsirea unor surse noi de venit. În același timp, Parlamentul și ministerele trebuie să accelereze reformele din PNRR: să adopte rapid legea digitalizării administrației, să finalizeze proiectele de infrastructură majoră și să demareze reforma fiscală anunțată (trebuia finalizată încă din trimele lunii ale anului 2025). Instituțiile de audit intern trebuie să demareze controale și să publice periodic rapoarte, pentru a dovedi transparență și, astfel, a nu bloca acele 9 miliarde euro din fonduri structurale.

Dacă, însă, până în toamnă nu există dovezi concrete că deficitul începe să scadă – să zicem, un deficit țintit la 8,0% din PIB în 2025 și 6,0% din PIB în 2026 – Comisia va invoca articolul 126 alineatul (7) și va emite o recomandare oficială finală, însoțită de termeni clari și amenzi automate. A doua zi, România ar putea ajunge să plătească câteva miliarde lei în penalități, în vreme ce banii europeni – motoarele de creștere pentru următorii ani – ar rămâne blocați.

Astfel, între promisiunea de creștere economică sprijinită de miliarde de euro europeni și riscul de a ajunge să plătim amenzi uriașe, România se află într-un punct de răscruce: ori adoptăm un set de măsuri fiscal-bugetare dure, dar necesare, ori riscăm să ne îndreptăm spre destabilizare economică și lipsa resurselor esențiale pentru modernizarea țării. Întrebarea ultimă care stă pe buzele tuturor este cine va avea curajul să semneze aceste politici de austeritate și cine va explica alegătorilor de ce trebuie să renunțăm la unele drepturi câștigate, în timp ce datoria și deficitul continuă să ne pună bețe-n roate.

Riscul curajului în austeritate

Discuțiile în ultimele săptămâni s-au axat în jurul tăierilor. Mesajul a fost clar atât din partea cetățenilor, dar și a mediului de afaceri: fără creșteri de taxe, statul să-și corecteze problema cu risipa. Colectarea mai bună a TVA-ului nu ne-ar fi adus în situația aceasta, dar pe termen scurt nu se pot face foarte multe aici.

O altă soluție anunțată în spațiul public o reprezintă tăierile de cheltuieli, inclusiv de sporuri și salarii. Indiferent de opiniile față de bugetari, o tăiere de salarii astăzi lovește direct în puterea de cumpărare a lucrătorilor și poate avea efecte adverse privind creșterea economică. În România creșterea PIB-ului este puternic influențată de consumul populației. 

Comisia Europeană deja și-a înrăutățit prognoza pentru 2025. Ministerul Finanțelor anticipa o creștere de 2,5% pentru anul 2025, confirmată de Comisie în 2024, dar modificată în primăvara anului curent la 1,4%. De-abia suntem la jumătatea anului, rămâne de văzut unde ne aflăm la final.