Sănătatea mintală la locul de muncă: Un raport al Agenției Europene pentru SSM scoate în evidență „zidurile tăcerii” și „punțile empatiei”

• Sănătatea mintală la locul de muncă este o criză tăcută, afectând peste 125 milioane de europeni, însă 50% dintre lucrători se tem să vorbească despre problemele lor din cauza stigmei.
• Legislația europeană impune angajatorilor obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv prin măsuri de "acomodare rezonabilă" pentru cei cu probleme de sănătate mintală.
• Soluțiile de acomodare sunt simple și necostisitoare: program flexibil, modificarea sarcinilor, adaptarea spațiului fizic și facilitarea comunicării, reprezentând investiții în resursa umană.
• Construirea unei culturi a siguranței psihologice necesită angajament din partea conducerii, dialog deschis pentru eliminarea prejudecăților și intervenție timpurie în problemele de sănătate mintală.

O recentă și cuprinzătoare analiză a Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA/AESSM), intitulată „Analiză a bunelor practici la locul de muncă pentru a sprijini persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală”, nu este doar un simplu document tehnic, aș îndrăzni să spun, ci o veritabilă oglindă a realității și, în același timp, o hartă utilă; o oglindă care reflectă o criză tăcută – peste 125 de milioane de europeni trăiesc cu o afecțiune de sănătate mintală – și o hartă care ne arată calea spre un mediu de lucru mai uman, mai echilibrat și, în final, mai productiv. Ce-ar fi să ne folosim de aceste documente mai des, ca puncte de plecare în politicile interne, nu doar să le lecturăm rapid?

Zidul tăcerii = stigma

Marea provocare, subliniată cu acuratețe de raport, nu este doar prezența riscurilor psihosociale (suprasolicitare, ambiguitatea rolului, lipsa de autonomie), ci stigma, teama de a vorbi despre „problemă”. 

Raportul EU-OSHA relevă o statistică cutremurătoare: 50% dintre lucrători consideră că dezvăluirea unei probleme de sănătate mintală ar avea un impact negativ asupra carierei lor. 

Acest procent nu este doar un număr, este un zid al tăcerii ridicat din frica de a fi judecat, etichetat ca „slab”, „incompetent” sau „imprevizibil”. Este o barieră care împiedică milioane de oameni să ceară ajutorul și acțiunile simple de care ar avea nevoie pentru a rămâne activi și productivi. 

Aici, discuția trece de Codul muncii și intră pe teritoriul drepturilor fundamentale. Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă, în chiar primul său articol, că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”. 

Demnitatea la locul de muncă înseamnă și dreptul de a nu fi stigmatizat pentru o vulnerabilitate de sănătate, fie ea fizică sau mintală.

Fundamentul legal și moral: acomodarea rezonabilă

Legislația europeană și, implicit, cea națională, dacă ne întoarcem atenția către România, oferă un cadru de legiferare solid, pornind de la Directiva-cadru 89/391/CEE care stabilește obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele, inclusiv cele psihosociale. Mai specific, Directiva 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă impune angajatorilor responsabilitatea de a oferi „acomodare rezonabilă” pentru persoanele cu dizabilități. 

Însă legea stabilește un standard minim, iar spiritul ei, și esența unui mediu de lucru bazat pe buna-credință, ne îndeamnă să mergem mai departe. 

Raportul EU-OSHA demistifică conceptul de „acomodare”, arătând că, de cele mai multe ori, soluțiile sunt simple, deloc costisitoare și de bun-simț: 

• flexibilitatea programului: adică ore de lucru reduse temporar / program decalat;
• modificarea sarcinilor: redefinirea unor sarcini, sprijin suplimentar pentru anumite activități, realocarea temporară a unor responsabilități;
• adaptarea spațiului fizic: acces la o zonă liniștită, reducerea zgomotului;
• facilitarea comunicării: instrucțiuni scrise, un „buddy” (coleg de sprijin), feedback constant și constructiv. 

Aceste măsuri nu sunt favoruri, ci investiții inteligente în cea mai valoroasă resursă a oricărei organizații: oamenii.

Calea de urmat spre o cultură a siguranței psihologice

Cum putem dărâma „zidul tăcerii” și construi „punți de empatie”? Raportul EU-OSHA, coroborat cu principiile Organizației Internaționale a Muncii, conturează o strategie clară, bazată pe câțiva piloni esențiali:

1. Angajamentul la vârf: Totul pornește de la o cultură organizațională promovată activ de management, care încurajează deschiderea, incluziunea și non-discriminarea. 
2. Dialog și conștientizare: Este crucial să se vorbească deschis despre sănătatea mintală, să se organizeze traininguri pentru manageri și angajați, eliminând astfel miturile și prejudecățile. 
3. Intervenția timpurie: Cu cât o problemă este identificată și abordată mai devreme, cu atât soluțiile sunt mai simple și mai eficiente. 
4. Sprijin multidisciplinar: Colaborarea dintre angajat, angajator, medic de medicina muncii și alți profesioniști este esențială. 
5. Focus pe capacitate, nu pe incapacitate: Abordarea ar trebui să se concentreze pe ceea ce lucrătorul poate face, adaptând sarcinile la capacitatea sa actuală de muncă. 

Poate cea mai profundă idee a raportului este că, într-un loc de muncă cu adevărat incluziv și flexibil, nevoia de acomodări individuale scade dramatic. Când flexibilitatea programului sau posibilitatea de a lucra de la distanță sunt opțiuni disponibile pentru toți, ele nu mai devin o „acomodare specială” pentru cineva aflat în dificultate, ci parte din normalitate. 

Se creează astfel un „loc de muncă sigur din punct de vedere psihologic”, unde fiecare se simte valorizat și în siguranță să își exprime nevoile. 

În final, discuția despre sănătatea mintală la locul de muncă nu este doar despre conformare legală sau despre optimizarea performanței, este despre decență. Este despre a recunoaște umanitatea comună care ne leagă și despre a construi organizații reziliente, capabile să navigheze printre provocările unei lumi în continuă schimbare. 

Așa cum concluzionează și EU-OSHA: „Sănătatea și securitatea în muncă sunt în interesul tuturor. Este bine pentru tine. Este bine pentru afacere.” Un adevăr simplu, asupra căruia merită să reflectăm în acest weekend prelungit (dar nu pentru toți!) și, mai ales, să îl aplicăm în săptămâna care vine.