- Pensionarea determină încetarea de drept a raportului de serviciu/muncă, conform Codului administrativ/muncii, indiferent dacă s-a cerut suspendarea plății pensiei.
- Încetarea de drept nu ține de cumulul pensiei cu salariul, ci reprezintă un moment fixat de lege de la care raportul nu mai poate continua, chestiune asupra cărora părțile raportului nu au niciun cuvânt de spus.
- Nerespectarea efectului încetării de drept în instituțiile publice reprezintă încălcarea legii și poate genera prejudicii bugetare.
- Recuperarea prejudiciilor de la angajații pensionari care au continuat să lucreze este dificilă întrucât legea prevede că orice muncă efectiv prestată trebuie plătită.
„Legea e clară, de ce ne prefacem că nu e?” - cam așa a sunat reacția multora la decizia Înaltei Curți de anul trecut în ceea ce privește efectul pensionării asupra raportului de serviciu: „emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”, a spus Curtea cu referire la prevederile Codului administrativ (prevederea din acesta are la bază același principiu ca cea din Codul muncii, unde e stipulat același efect al încetării contractului invidiual la momentul când angajatul dobândește calitatea de pensionar).
Prin decizia sa, Înalta Curte a transmis indirect faptul că toate instituțiile și autoritățile care au procedat altcumva în toți acești ani au greșit fundamental în păstrarea în funcție a angajaților care și-au deschis dreptul la pensie. De departe o limitare a cumului pensiei cu salariul, prevederea din Codul administrativ (la fel și cea din Codul muncii) spune doar atât: nu poți să-ți păstrezi postul și să fi și pensionar în același timp, iar dacă vrei să muncești cât timp ești pensionar trebuie să închei un nou contract de muncă sau să dai concurs pentru ocuparea acelui post care s-a vacantat ca urmare a încetării raportului de serviciu în urma pensionării.
Înalta Curte a arătat că nu are nicio relevanță suspendarea pensiei - de ce? Pentru că nu acesta e motivul pentru care raportul încetează de drept la pensionarea angajatului, cumulul pensiei cu salariul nefiind în discuție aici.
Imediat după decizia Curții, multe dintre reacțiile exprimate în spațiul public, dar și pe alocuri în presa locală conturau sugestia că, de fapt, sunt destui angajați ai statului care sunt în situația asta: și cu decizia de pensionare în mână, și cu postul încă ocupat. Cum așa? Pentru că cei care ar trebui să aplice legea nu înțeleg (sau se fac că nu înțeleg) cum operează încetarea de drept.
Ce înseamnă, totuși, încetarea de drept a CIM sau a raportului de serviciu? Înseamnă că legiuitorul a fixat în actul normativ un moment anume de la care raportul sau contractul acela NU mai poate continua; încetarea de drept nu este lăsată la latitudinea niciuneia dintre părțile raportului de muncă / de serviciu (cu toate că, trebuie spus, în cazul acesta legea permite angajatului sau funcționarului să nu ceară încă deschiderea dreptului la pensie și să mai rămână în acel post, dacă și angajatorul e de acord).
Când intervine momentul încetării de drept, doar se constată că a operat acesta și se dă curs legii, practic. Funcționarul s-a pensionat, postul se vacantează și trebuie ocupat de altcineva - nimeni nu-i ia dreptul pensionarului de a încerca, prin procedurile legale, să ocupe acel post ulterior sau să muncească în altă parte.
Ce se întâmplă atunci când nu faci asta, respectiv când nu respecți efectul încetării de drept? Se cheamă încălcarea legii, chestiune care în cazul angajatorilor publici înseamnă, în termeni simpli, că se plătesc niște salarii, sporuri, indemnizații ș.a.m.d. care nu ar trebui plătite.
Situația de la Primăria Iași, prezentată de Ziarul de Iași și preluată apoi în toată presa centrală, arată că o situație de genul acesta, cu angajați păstrați în funcție deși se pensionaseră, este acum cercetată de procurorii anticorupție, prejudiciul estimat fiind undeva la opt milioane de lei.
Teoretic, recuperarea acelor sume de la angajații care au continuat să ocupe posturile după pensionare nu are însă cum să aibă loc, în mod rezonabil, întrucât orice muncă prestată trebuie plătită - o prevede tot legea. Recuperarea ar putea fi posibilă dacă, să zicem, se demonstrează că angajații nici măcar nu au prestat munca respectivă.