Sedii fixe și permanente: La ce se uită ANAF pentru a le depista în controalele fiscale

Sediul fix este un concept ce ține de TVA, iar sediul permanent este un concept ce ține de impozitul pe profit. De principiu, sediul fix este relevant din perspectiva stabilirii locului prestării serviciilor și, automat, a statului în care se datorează TVA, iar sediul permanent - din perspectiva impozitării profiturilor.

Discuția despre chestiunile la care se uită inspectorii ANAF pentru a institui sedii fixe și permanente în România a avut loc la un eveniment online recent organizat de avocatnet.ro. Citatele de mai jos sunt extrase din prezentarea specialiștilor de la Viboal FindEx și îi aparțin Laviniei Negoiță, Tax & Accounting Manager.

1. Care sunt criteriile urmărite de ANAF pentru a depista existența unui sediu fix?

Lavinia Negoiță: „În ceea ce privește sediul fix, în primul rând, trebuie să ne punem problema existenței de resurse umane și tehnice prezente în România. ANAF, în mod evident, analizează dacă firma nerezidentă dispune de personal și infrastructură în România - fie în mod direct, fie prin intermediul unui partener sau subcontractor. De precizat aici faptul că resursele nu trebuie să fie neapărat în proprietatea nerezidentului, ci doar la dispoziția sa în mod efectiv.

Un alt element foarte important la care trebuie să fim atenți și pe care ANAF îl are în vizor atunci când analizează astfel de situații este gradul de permanență, respectiv activitatea economică trebuie să fie continuă și recurentă. Astfel, eventuale contracte de lungă durată sunt un semnal de alarmă din perspectiva identificării unui sediu fix. Și, nu în ultimul rând, trebuie să fim atenți la localizarea efectivă a activității economice și a prestării efective de servicii. Dacă rezultă că aceasta se desfășoară în România, avem un risc și, în mod evident, ANAF verifică la determinarea unui sediu fix cine face aceste servicii, respectiv cine face munca, de unde și cu ce resurse. Cam așa ar trebui să ne gândim. Acestea sunt principalele indicii pe care trebuie să le avem în vedere.”

2. Ce dovezi și surse folosește ANAF la depistarea sediului fix?

Lavinia Negoiță: „În primul rând, trebuie să ne gândim la contracte. Tocmai de aceea prevederile din contracte sunt foarte importante. Modul în care sunt formulate acestea, modul în care sunt stabilite eventuale obligații, drepturi, cum își asumă riscurile părțile care iau parte la contract. Toate aceste elemente sunt extrem de importante și relevante în stabilirea și identificarea conceptelor de sediu fix și sediu permanent. În ceea ce privește sediul fix, avem în vedere contracte de prestări servicii sau acele cazuri de delegare sau externalizare a diverselor funcții. Mai departe, trebuie să ne gândim la prezența unui birou sau a unor echipamente fizice, chiar dacă acestea nu sunt declarate, înregistrate și așa mai departe.

O altă sursă de informații pentru ANAF sunt, în mod evident, declarațiile pe care le depunem. Am pus aici D394 pentru că este cea mai relevantă din perspectiva diverselor achiziții pe care partenerii interni le declară în relație cu partenerii externi și se pot identifica, astfel, eventuale indicii de sedii fixe pentru nerezidenți. Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere o analiză a activității: unde are loc prestarea serviciului, cine răspunde și cine coordonează. Și, de asemenea, în mod clar, dovezi în acest sens sunt orice fel de corespondențe interne care dovedesc un posibil control al nerezidentului asupra operațiunilor locale.”

3. Care sunt criteriile urmărite de ANAF pentru a depista existența unui sediu permanent?

Lavinia Negoiță: „În ceea ce privește sediul permanent, criteriile fundamentale pe care le verifică ANAF în stabilirea unei astfel de situații, pornind, în mod evident, tot de la definiția acestuia, este existența unui loc fix al afacerii prezent în România - un spațiu fizic utilizat în mod constant ori un birou închiriat sau un spațiu pus la dispoziție de o entitate românească (deci, nu trebuie să fie ceva efectiv deținut de respectiva entitate). Un alt element ar fi derularea de activități de bază la locația respectivă. Mai precis, ANAF analizează dacă activitățile desfășurate în România sunt esențiale pentru modelul afacerii nerezidentului. De precizat faptul că, în ceea ce privește sediul permanent, activitățile auxiliare nu atrag un astfel de concept, ci doar cele care presupun efectiv activitatea economică recurentă a nerezidentului, dar și cele de producție, vânzare sau coordonare.

Un alt element important este durata activității. În mod evident, sediul permanent se leagă și de o activitate care să aibă o continuitate și o permanență mai lungă de șase luni, cel puțin. Putem preciza faptul că în majoritatea convențiilor se face referire la o perioadă de minimum 12 luni (în cazul lucrărilor de construcții sau orice activități în domeniul acesta). Și, nu în ultimul rând, relevantă pentru sediul permanent este existența acestui agent dependent în România, care poate fi inclusiv o persoană fizică sau o persoană juridică, care are autoritatea să încheie contracte în numele nerezidentului și acționează frecvent în numele acestuia. Simpla delegare sau acordare a acestor drepturi de a acționa în numele nerezidentului, fără o altfel de prezență, generează un sediu permanent printr-un agent dependent și, implicit, avem un risc, din acest punct de vedere, în România.”

4. Ce dovezi și surse folosește ANAF la depistarea sediului permanent?

Lavinia Negoiță: „Ca dovezi pentru sediul permanent, plecăm, în mod evident, și în acest caz tot de la contracte și ceea ce se precizează în acestea. Având în vedere acel agent dependent ce poate genera un sediu permanent, ne gândim și la diverse mandate, procuri, împuterniciri sau acte care să denote astfel de drepturi acordate personalului din România. Ne gândim și la documente interne care să contureze strategia comercială sau controlul operațional și să demonstreze faptul că acesta are loc în România. De asemenea, ne gândim la informații obținute prin cooperare internațională, având în vedere că sediul permanent face referire la convenții și tot acest schimb de informații între administrațiile fiscale. Și, nu în ultimul rând, ne gândim la proiecte de lungă durată, așa cum sunt, de obicei, cele în construcții. De obicei, acestea, dacă vorbim de acea perioadă de timp care se ia în calcul, generează sedii permanente.”

Notă: Informații mai multe despre sediile fixe și permanente pot fi găsite într-o campanie informativă derulată în trecut de avocatnet.ro.