Ce a spus CCR. Decizia CCR nr. 640/2024 a stabilit că reglementarea anterioară privind contribuția la Fondul de tranziție energetică a fost parțial neconstituțională, Curtea instituind două obligații în sarcina legiuitorului: (1) stabilirea unui nou cuantum al contribuției, care să nu aibă caracter
confiscator, și (2) crearea unui mecanism de restituire pentru contribuabilii afectați. În mod distinct, Curtea a reamintit și că cei care au acționat în instanță pentru recuperarea sumelor plătite (ca despăgubiri sau sume supuse restituirii în contenciosul administrativ-fiscal) trebuie să beneficieze ca atare de efectele deciziei.
Ce a făcut Guvernul. OUG 33/2025 transpune doar parțial cerințele expuse mai sus. Astfel, contribuția este fixată la 80%, fără o justificare economică solidă și fără avizul Consiliului Economic și Social. Și mai grav, însă, este că mecanismul de restituire instituit este limitat doar la cei care au contestat contribuția în instanță, conform regulilor contenciosului administrativ-fiscal. În schimb, contribuabilii care au plătit fără să conteste – de bună-credință și corecți – sunt excluși din procesul de reparație. Este o discriminare evidentă, contrară principiului egalității în fața legii recunoscut de art. 16 din Constituția României.
Confuzie între instanță și administrație. O altă problemă majoră este suprapunerea nepermisă între competențele instanțelor și cele ale administrației fiscale. Pentru cei care au acțiuni în instanță, recuperarea sumelor trebuie să se facă prin hotărâri judecătorești, nu prin proceduri administrative de restituire, așa cum a procesat legiuitorul. Ordonanța ignoră această separare și creează un mecanism care interferează cu procesele aflate deja pe rol, iar alte texte din preambulul și nota de fundamentare ce a însoțit ordonanța în forma sa de proiect adâncesc, din păcate, confuzia.
În plus, regula nu este nici măcar aplicată consecvent, prin dispoziția care limitează dreptul contribuabililor care ar fi putut să beneficieze de dobânzi mai mari, prin mecanismul administrativ instituit în ordonanță, atunci când instanța de judecată le-a acordat sume mai mici. Este o abordare inechitabilă, care răstoarnă logica reparației, în condițiile în care mecanismul de restituire a fost prevăzut chiar pentru cei aflați în instanță, fiind dezavantajați dacă au deja o asemenea hotărâre judecătorească.
Nota de fundamentare a proiectului care a devenit OUG 33/2025, un amestec de generalități și incoerență. Nota de fundamentare a ordonanței nu clarifică intențiile Guvernului, ba, dimpotrivă. Se afirmă că mecanismul administrativ se aplică doar celor din instanță, deși aceștia ar fi trebuit să fie acoperiți deja de decizia CCR. Ceilalți contribuabili sunt trimiși spre contencios administrativ, deși tocmai pentru ei ar fi fost necesar un mecanism administrativ clar, care să evite noi litigii, așa cum s-a întâmplat în alte ocazii în care legislația noastră a fost considerată contrară ordinii juridice superioare (a se vedea OUG 52/2017 și Legea 9/2022), în cazul taxei pe poluare.
Ce se mai poate face. OUG 33/2025 urmează să fie aprobată prin lege. Este momentul ca Parlamentul să corecteze lucrurile:
- să introducă un mecanism administrativ de restituire pentru cei care nu au acționat în instanță;
- să permită instanțelor să-și urmeze cursul firesc pentru cei care au ales calea judiciară;
- să încurajeze Fiscul să nu mai conteste inutil hotărârile favorabile contribuabililor.