Inspecția fiscală: Informații introductive utile în caz că ești verificat de inspectorii Fiscului

Un prim aspect important de precizat constă în faptul că, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală este activitatea în cadrul căreia organele fiscale, pe de o parte, verifică acuratețea determinării stării de fapt fiscale care stă la baza întocmirii de către contribuabil a declarațiilor fiscale, precum respectarea de către acesta a prevederilor legislației fiscale și contabile, și, pe de altă parte, stabilesc bazele de impozitare și eventualele diferențe de obligații fiscale principale.

Așadar, inspecția fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și a raporturilor juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligații prevăzute de legislația în domeniu. 

Un alt aspect important de menționat constă în aceea că, în vederea efectuării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală poate utiliza următoarele mijloace:

• examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
• verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă şi fiscală a contribuabilului/plătitorului, inclusiv din fişierul standard de control fiscal;
• analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse şi, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislaţiei fiscale;
• verificarea, constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă;
• solicitarea de informaţii de la terţi;
• verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
• solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia, după caz, ori de câte ori acestea sunt necesare în timpul inspecţiei fiscale, pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor;
• informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecţiei fiscale, precum şi discutarea acestora;
• stabilirea bazei de impozitare, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de obligaţia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor şi/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;
• sancţionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislaţiei fiscale şi contabile constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale şi contabile;
• dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
• aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

Inspecția fiscală poate viza atât persoanele fizice, cât și pe cele juridice, pe toată durata existenței acestora. Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent în funcție de nivelul riscului, stabilit pe baza analizei de risc, fără ca persoana supusă controlului să poată face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

Referitor la întinderea și formele inspecției fiscale, inspecția poate fi generală, vizând modul de îndeplinire al tuturor obligațiilor fiscale într-o perioadă determinată, sau parțială, urmărind îndeplinirea obligațiilor fiscale în legătură cu una sau mai multe categorii de impozite/taxe într-o perioadă determinată. Organul de inspecţie fiscală decide asupra efectuării unei inspecţii fiscale generale sau parţiale pe baza analizei de risc. Inspecțiile fiscale parțiale pot fi extinse până la a deveni generale, caz în care sunt necesare emiterea și comunicarea unui nou aviz de inspecție fiscală.

Din punctul de vedere al metodelor de control, inspecția fiscală poate fi:

• prin sondaj - verificarea în mod selectiv a perioadelor impozabile, a documentelor și a operațiunilor semnificative;
• exhaustivă - verificarea tuturor perioadelor impozabile, a documentelor și a operațiunilor semnificative;
• electronică - verificarea contabilității și a surselor acesteia prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate.

Un alt aspect fiscal important de specificat este că, în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, iar selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecţiei fiscale se efectuează de organul fiscal în funcţie de riscul fiscal identificat.

Notă: Acest articol face parte dintr-o serie informativă de articole despre tipurile de controale ce pot fi derulate de Fisc. Articolele viitoare din serie vor putea fi urmărite în secțiunea noastră specială de aici.