Salarizare bugetari: Principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru a înlătura prescripția dreptului material la acțiune

• Principiul nediscriminării nu poate anula efectele prescripției extinctive în litigiile salariale ale bugetarilor, conform deciziei recente a ICCJ.
• Drepturile salariale ale bugetarilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care erau datorate, conform Codului muncii.
• Persoanele care au solicitat drepturi salariale în termenul legal și cele care au depășit acest termen nu se află în aceeași situație juridică.
• Principiul nediscriminării trebuie aplicat în corelație cu principiul legalității, care include respectarea regulilor prescripției extinctive.

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii referitoare la termenul legal general de prescripţie, stabileşte că:

Nu se poate constata încălcarea principiului nediscriminării prin stabilirea dreptului la plata drepturilor salariale pentru o parte a aceleiaşi familii ocupaţionale, cu constatarea împlinirii termenului general de prescripţie pentru o altă parte a aceleiaşi familii ocupaţionale”, a decis Înalta Curte pe 16 iunie, în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia a apărut de curând și în Monitorul Oficial. 

Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate, potrivit Codului muncii - este vorba, de altfel, de termenul general de prescripție prevăzut și de Codul civil, indiferent de domeniu.

Legea salarizării bugetarilor (Legea 153/2017) prevede că sistemul de salarizare al acestora are la bază principiile legalităţii, nediscriminării și egalităţii, printre altele. 

Într-unul dintre dosare, reclamanții (personal auxiliar - grefieri) au solicitat Curții de Apel Oradea să li se recunoască retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, drepturile salariale calculate la valoarea de referință sectorială (VRS) de 605,225 lei, majorată cu 25% din ianuarie 2018, fără a fi plafonate. Motivarea reclamanților a fost aceea că alți colegi ai lor (judecători, procurori, dar și personal auxiliar de la alte instanțe) au primit deja, fie prin decizii administrative, fie prin hotărâri judecătorești definitive, aceste drepturi salariale la nivelul solicitat (adică VRS de 605,225 lei). Aceștia au considerat că sunt într-o situație discriminatorie, deoarece lor li s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune și, implicit, nu li s-a recunoscut plata retroactivă a drepturilor solicitate. Instanța a invocat, în întâmpinare, excepția prescripției dreptului material la acțiune (termen general de trei ani), argumentând că drepturile anterioare unei perioade de trei ani față de data introducerii acțiunii (7 decembrie 2023) sunt prescrise și nu mai pot fi solicitate.

Într-un alt dosar, reclamantele (judecători și personal asimilat din cadrul instanțelor din București) au solicitat Înaltei Curți, Curții de Apel București, Tribunalului București și CNCD recalcularea drepturilor salariale, începând cu data de 1 august 2016, prin acordarea integrală a sporurilor salariale maxime (45%), respectiv în subsidiar, parțial (37%), precum și recalcularea indemnizației prin raportare la VRS de 605,225 lei. Motivarea acestora este similară cu cea din primul dosar: reclamantele s-au considerat discriminate față de colegi aflați în aceeași familie ocupațională (alți judecători și procurori), cărora le-au fost deja recunoscute drepturile salariale solicitate, în mod retroactiv, prin hotărâri judecătorești sau decizii administrative interne. Și aici, s-a invocat excepția prescripției.

Având în vedere dificultatea interpretării prevederilor legale incidente și existența unor opinii contradictorii privind corelarea principiului nediscriminării cu prescripția dreptului material la acțiune, Curtea de Apel București a sesizat ICCJ (două sesizări conexate) pentru pronunțarea unei hotărâri.

Practica instanțelor s-a conturat în două direcții diferite în ceea ce privește aplicarea principiului nediscriminării:

• primul curent de interpretare: instanțele au susținut că invocarea principiului nediscriminării în ceea ce privește stabilirea retroactivă a unor drepturi salariale nu poate înlătura prescripția dreptului material la acțiune; potrivit acestei opinii (majoritare, de altfel), drepturile salariale se acordă lunar, astfel încât pentru fiecare lună curge un termen distinct de prescripție de trei ani;

• al doilea curent de interpretare: judecătorii au apreciat că aplicarea strictă a prescripției ar crea discriminări în interiorul aceleiași familii ocupaționale, având în vedere că unor angajați le-au fost recunoscute drepturile prin acte administrative sau hotărâri judecătorești fără a fi limitate de prescripție; în această optică, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Ilfov au argumentat că emiterea unor ordine administrative care recunosc retroactiv drepturi salariale altor membri ai familiei ocupaționale echivalează cu o renunțare implicită la prescripție.

ICCJ a dat câștig de cauză curentului majoritar, stabilind că principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru a înlătura instituția prescripției extinctive în astfel de cazuri. Principiul nediscriminării presupune ca persoanele aflate în situații juridice identice să fie tratate similar. Or, ICCJ apreciază că cei care au solicitat drepturile în termenul legal de prescripție și cei care au depășit acest termen nu se află în aceeași situație juridică.

Mai departe, Curtea Supremă subliniază că discriminarea nu poate opera contra legem (împotriva legii). Astfel, principiul nediscriminării trebuie aplicat în corelație cu principiul legalității, care include și respectarea regulilor prescripției extinctive - instituția prescripției are ca finalitate asigurarea securității juridice și prevenirea situațiilor de incertitudine sau instabilitate în raporturile juridice civile.

Instanța supremă a confirmat că invocarea principiului nediscriminării în scopul plății retroactive a unor drepturi salariale nu poate fi folosită pentru a înlătura efectele prescripției extinctive, întrucât prescripția privește dreptul material la acțiune și nu fondul dreptului în sine.