avocatnet.ro 
Un prim aspect fiscal important de precizat constă în faptul că, în conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerenţă a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum şi pe baza oricăror informaţii şi documente transmise de terţi sau deţinute de organul fiscal, care au relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale.
O altă regulă fiscală constă în aceea că verificarea documentară se efectuează de către organele de inspecţie fiscală, organele de control antifraudă fiscală şi organele fiscale competente să exercite verificarea situaţiei fiscale personale potrivit legii.
Un alt aspect fiscal important de reținut este acela că, în cazul verificării documentare, se aplică regulile fiscale specifice verificării situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, realizându-se următoarele activităţi preliminare:
- analiza de risc de către structura de la nivelul aparatului central al ANAF în vederea stabilirii riscului aferent persoanelor fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile. Riscul aferent unei persoane fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile reprezintă diferenţa semnificativă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc şi veniturile declarate de persoana fizică şi/sau de plătitori pentru aceeaşi perioadă impozabilă. Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc şi veniturile declarate de persoana fizică şi/sau de plătitori este o diferenţă mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puţin de 50.000 lei;
- selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării documentare efectuate la nivelul aparatului central al ANAF, în funcţie de nivelul riscului stabilit. Nivelul riscului se stabileşte pe baza analizei de risc.
Organele de control antifraudă fiscală au competenţă în efectuarea verificării documentare pe întreg teritoriul ţării.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 148^1 din Codul de procedură fiscală, se stabilesc o serie de reguli privind verificarea documentară, cum ar fi:
- verificarea documentară se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale;
- stabilirea perioadelor care sunt supuse verificării documentare se efectuează de organul fiscal competent în funcţie de riscul fiscal identificat. Pot fi supuse verificării documentare perioade determinate din cadrul uneia sau al mai multor perioade impozabile;
- operaţiunile şi documentele ce sunt supuse verificării documentare se selectează de organul fiscal competent a efectua controlul. Pot face obiectul verificării documentare una sau mai multe operaţiuni realizate într-o perioadă determinată;
- în cadrul verificării documentare, efectuate de către organele fiscale competente să exercite verificarea situaţiei fiscale personale, se utilizează metodele indirecte de stabilire a veniturilor;
- în cadrul verificării documentare, comunicările între organul de control şi contribuabil/plătitor se pot realiza și prin transmiterea înscrisurilor și altor documente la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanţă.
Un alt aspect fiscal relevant constă în aceea că, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, se stabilește că, în cazul în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferenţe faţă de creanţele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile şi/sau informaţiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil/plătitor, acesta înştiinţează contribuabilul/plătitorul despre constatările efectuate. Odată cu înştiinţarea, organul fiscal solicită documentele şi explicaţiile scrise pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situaţiei fiscale.
Totodată, în ipoteza în care documentele solicitate de organul fiscal nu au fost prezentate de contribuabil/plătitor în termen de 30 de zile de la comunicarea înştiinţării sau documentele prezentate confirmă diferenţele identificate de organul fiscal şi/sau sunt incorecte sau incomplete, organul fiscal stabileşte diferenţele de creanţe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale. La solicitarea contribuabilului/plătitorului, pentru motive temeinic justificate, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor.
Decizia de impunere emisă de organul fiscal este o decizie sub rezerva verificării ulterioare, iar dacă aceasta a fost emisă fără audierea contribuabilului/plătitorului, este considerată nulă, cu excepţia cazului în care contribuabilul/plătitorul notifică organul fiscal, în scris, că renunţă la audiere.
În situația audierii contribuabilului, important de menționat este faptul că acesta are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere, în termen de cinci zile lucrătoare de la data audierii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult cinci zile lucrătoare, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului de control fiscal.
Decizia de impunere se emite de organul fiscal în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data audierii contribuabilului/plătitorului şi se comunică conform prevederilor legale în vigoare.
Notă: Acest articol face parte dintr-o serie informativă de articole despre tipurile de controale ce pot fi derulate de Fisc. Articolele din serie pot fi urmărite în secțiunea noastră specială de aici.
Garname