avocatnet.ro 
- Decizia ICCJ clarifică o controversă legată de statutul juridic al concediului de risc maternal, care nu era menționat expres în Codul muncii ca motiv de suspendare a contractului de muncă.
- Cazul a ajuns la ICCJ în urma unui litigiu în care o salariată a contestat interpretarea tribunalului că nu i se cuvin drepturi salariale în perioada concediului de risc maternal.
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, privind protecţia maternităţii la locul de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările şi completările ulterioare, concediul de risc maternal reprezintă un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă în sensul art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, a decis luni Înalta Curte în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept civil.
Contractul de muncă se suspendă de drept în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă, potrivit art. 50 lit.b) din Codul muncii. Doar că în OUG nr. 158/2005, unde sunt reglementate concediile pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de risc maternal este tratat în mod distinct. Aceasta a fost și chestiunea dezbătută, printre altele, în cadrul litigiului de unde s-a ajuns la pronunțarea deciziei ICCJ.
Reclamanta a cerut, între altele, recalcularea drepturilor salariale și plata unor diferențe, inclusiv actualizarea unor drepturi salariale și diferențe la indemnizațiile de creștere copil, raportate la statutul de medic specialist. Tribunalul, ca instanță de prim rang, a respins acțiunea, reținând că, în perioadele relevante, raportul de muncă a fost suspendat de drept, întrucât reclamanta s-a aflat în concediu de risc maternal, apoi în concediu medical pentru sarcină și lăuzie, urmat de concediu pentru creșterea copilului; or, pe durata suspendării CIM-ului, nu se pot modifica și nici valorifica drepturi salariate aferente unei funcții superioare (specialist) și nici impune angajatorului o decizie de modificare a contractului și de plată a diferențelor salariale.
În apel, salariata a contestat, în esență, calificarea juridică dată de tribunal concediului de risc maternal. Ea a susținut că acest concediu, reglementat de OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, nu este un caz de „incapacitate temporară de muncă” și nici un caz expres de suspendare de drept prevăzut de art. 50 Codul muncii, întrucât legea nu spune explicit asta, iar regimul său juridic diferă de concediul medical pentru incapacitate temporară. În consecință, soluția tribunalului – care a tratat concediul de risc maternal ca un „subtip” al incapacității temporare de muncă – ar fi fost eronată.
Curtea de Apel a înaintat o sesizare Înaltei Curți pentru a lămuri problema de drept de care depinde soluția apelului, respectiv dacă concediul de risc maternal (art. 2 lit. b din OUG nr. 96/2003) reprezintă un caz de suspendare de drept a CIM în sensul art. 50 lit. b și/sau lit. i din Codul muncii (s-a luat, practic, în calcul inclusiv ipoteza că ar fi „un alt caz prevăzut de lege” de suspendare a CIM).
Decizia Curții este clară: concediul de risc maternal reprezintă un caz de suspendare de drept a CIM în sensul art. 50 lit. b) din Codul muncii - rămâne de văzut care a fost motivarea, odată ce decizia e publicată în Monitorul Oficial.
Aphis