avocatnet.ro 
- Contractele între afiliați nu sunt suficiente; companiile trebuie să demonstreze că prețurile practicate sunt la nivelul pieței prin studii de comparabilitate.
- Companiile cu pierderi sunt verificate prioritar de autorități, pentru a determina dacă pierderile nu cumva rezultă din tranzacții cu afiliați la prețuri nejustificate.
Mitul 1: Doar multinaționalele mari trebuie să facă dosarul de prețuri de transfer.
Realitatea: Obligația apare în funcție de valoarea tranzacțiilor cu afiliații și de categoria de contribuabil (mare, mijlociu, mic). Chiar și firmele românești mai mici pot ajunge să întocmească documentația, dacă depășesc plafoanele stabilite prin lege.
Mitul 2: Dacă am tranzacții doar în România, nu am nevoie de dosarul de prețuri de transfer.
Realitatea: Reglementările se aplică oricăror tranzacții cu persoanele afiliate, chiar dacă toate firmele implicate sunt din România.
Mitul 3: Ajustările între persoanele afiliate române se fac în oglindă, așa că nu am un risc.
Realitatea: Nimic mai fals. Dacă tranzacțiile sunt mari, iar persoanele afiliate care înregistrează cheltuiala sunt pe pierdere, iar cele care înregistrează veniturile sunt pe profit și sunt ajustate de echipele de inspecție fiscală, societățile din urmă au o ajustare fiscală pozitivă, iar cele cu pierdere își vor majora această pierdere. În unele situații, sumele de plată în plus au fost de ordinul zecilor de milioane.
Mitul 4: Dacă am contracte între afiliați, nu mai trebuie să justific prețurile.
Realitatea: Autoritățile cer dovezi că prețurile sunt la nivel de piață („arm’s length principle”), adică similare cu cele practicate între companii independente. Un contract ajută, dar acesta e insuficient fără studii de comparabilitate și analize financiare.
Mitul 5: Prețurile de transfer sunt doar o chestiune contabilă.
Realitatea: Prețurile de transfer țin de strategia fiscală și juridică. Implică analize economice, benchmark-uri, politici interne și o documentație complexă. Nu este doar o „hârtie de contabilitate”. Contabilii nu pot pregăti o astfel de analiză, solicitând sprijinul consultanților fiscali.
Mitul 6: Dacă am pierderi, nu trebuie să fac dosarul de prețuri de transfer.
Realitatea: Fiscul verifică în special firmele cu pierderi, tocmai pentru a analiza dacă pierderile sunt realizate ca urmare a tranzacțiilor cu afiliații.
Mitul 7: Dosarul de prețuri de transfer se face doar la control.
Realitatea: Legislația prevede termene clare pentru prezentarea dosarului, iar lipsa lui poate aduce amenzi semnificative. În plus, o pregătire din timp ajută la evitarea ajustărilor fiscale costisitoare.
Mitul 8: Dacă am multe tranzacții mici, nu contează.
Realitatea: Fiscul poate cumula tranzacțiile de același tip. Mai multe contracte mici cu aceeași firmă afiliată pot depăși plafonul și pot obliga firma să pregătească dosarul.
Prețurile de transfer nu trebuie privite ca o formalitate birocratică, ci ca un mecanism de conformitate fiscală și de transparență. Miturile și informațiile incomplete pot duce la decizii greșite și la riscuri financiare majore. Ce poți face ca antreprenor sau manager:
- verifică dacă tranzacțiile companiei tale depășesc plafoanele legale;
- analizează dacă politicile de prețuri între afiliați sunt aliniate la nivelul pieței;
- consultă un specialist fiscal pentru a evita surprizele în cazul unui control.
gekura