Prețuri de transfer: Grupurile ar trebui să apeleze și la APA, și la MAP, în funcție de ce vor să obțină. Ce diferențe sunt între ele?

De reținut, pe scurt:

• APA creează stabilitate fiscală și reprezintă un avantaj competitiv pentru planificarea bugetară, în timp ce MAP depinde de colaborarea și puterea de negociere a autorităților fiscale.
• Practic, APA și MAP nu sunt opuse, ci complementare. Primul previne disputele fiscale, iar al doilea rezolvă problemele deja apărute, fiind recomandat să se utilizeze ambele instrumente.

Discuția despre APA și MAP, în contextul controalelor de prețuri de transfer, a avut loc la un webinar organizat recent de KPMG România. Citatele de mai jos sunt extrase din prezentarea Cristinei Vasilescu, Director.

1. Ce acoperă APA și ce acoperă MAP?

Cristina Vasilescu: „APA are foarte multe avantaje, dar are și dezavantaje. Însă ceea ce aș vrea să reținem este faptul că balanța avantaje-dezavantaje cântărește în favoarea contribuabilului, mai ales în acele situații în care vorbim de tranzacții complexe, de tranzacții care implică mai multe țări sau societăți afiliate din mai multe jurisdicții, dacă ele sunt derulate pe termen mediu sau lung. Diferențele esențiale între APA și MAP sunt, pe de o parte, perioada pe care o acoperă fiecare. APA, așa cum îi spune și numele, este proactiv, este pentru viitor, pentru ceea ce urmează să se întâmple, pe când MAP este o procedură mai mult corectivă, pentru evenimente care s-au produs deja în trecut.

Deci, MAP este un instrument, cel puțin în teorie, foarte util atunci când vorbim de ajustări făcute deja de autoritățile fiscale, ajustări care au generat o dublă impunere și pe care vrem să le corectăm. Și aici este o întreagă discuție apropo de această corecție - cum se poate face ea mai bine? Se poate face mai bine inițiind o acțiune în instanță? Se poate face mai bine utilizând MAP? Merg ele aplicate în paralel? Dacă da, cât timp și până când? Ce se întâmplă în momentul în care am mers cu ele în paralel și am obținut o decizie finală și irevocabilă în instanță? Toate acestea sunt, într-adevăr, multe controverse care privesc MAP.

Deci, o diferență principală între cele două instrumente este faptul că APA este pentru viitor și este proactiv - eu, de bună voie, vreau să mă asigur că ceea ce urmează să fac se derulează în condiții de piață și este acceptat de către autoritățile fiscale atunci când vin în control. Iar MAP este o procedură corectivă, pentru lucruri care s-au întâmplat deja în trecut și nu le mai pot corecta altfel.”

2. Care dintre cele două instrumente oferă mai multă stabilitate fiscală?

Cristina Vasilescu: „Un alt aspect important ține de gradul de certitudine oferit. De ce? Pentru că APA creează un cadru de stabilitate fiscală, ceea ce poate fi un avantaj competitiv pentru grupurile multinaționale, dar și naționale, în planificarea bugetară și în reducerea riscurilor reputaționale. MAP, în schimb, deși este și ea valoroasă, presupune o dependență mai mare de colaborarea dintre autoritățile fiscale. Pentru că, practic, MAP ce presupune? Presupune că, în urma unui control fiscal care mi-a generat o dublă impunere, eu practic demarez un proces în care pun să discute autoritățile fiscale din cele două sau mai multe țări în care am o prezență, ca grup, și care au fost afectate de ajustarea făcută de către autoritățile fiscale.

Deci, pun aceste autorități să discute, să analizeze separat și împreună și să ajungă la un consens. Să negocieze și să ajungă la o concluzie vizavi de cât trebuia impozitat în fiecare țară în care avem societăți afiliate care au fost afectate de ajustarea făcută de către autoritățile fiscale. Deci, practic, o altă diferență este faptul că APA îmi acordă un nivel ridicat de certitudine. În momentul în care am obținut APA, am certitudinea că și dacă vine un control fiscal, tranzacția respectivă este la adăpost și nu au ce să-mi facă - atâta timp cât am demonstrat că am respectat termenii și condițiile în care am am obținut acordul respectiv.

Pe când MAP nu depinde atât de mult de mine, ci depinde mai degrabă de autoritățile fiscale din statele implicate și de puterea lor de negociere. Din păcate, MAP este foarte dependentă de puterea de negociere a autorităților fiscale. Și una este când te duci să negociezi cu autoritățile fiscale, să zic, din Bulgaria sau din țările mai apropiate nouă și un lucru total diferit este atunci când ajungi să negociezi cu autorități fiscale din Germania, Statele Unite ale Americii sau din alte țări mult mai dezvoltate decât noi. Și, atunci, da, diferența majoră este inclusiv această dependență mai mare de colaborarea dintre autoritățile fiscale implicate, ceea ce este greu de controlat de către contribuabil.”

3. Deci, cele două instrumente sunt opuse sau complementare?

Cristina Vasilescu: „Ideal ar fi ca cele două mecanisme să nu fie văzute ca fiind opuse, ci să le percepem ca fiind mai degrabă complementare. În timp ce APA poate preveni apariția unor dispute, MAP rămâne însă instrumentul necesar pentru rezolvarea disputelor care apar. Ideal ar fi, da, să fiu proactiv, să obțin un grad de certitudine că ceea ce urmează să fac va fi acceptat și de către autoritățile fiscale.

Dar, dacă nu am reușit totuși să fac lucrul acesta (fie că nu am putut, nu am vrut, nu am reușit să obțin un APA, fie că autoritățile fiscale au venit în control și mi-au făcut o ajustare a prețurilor de transfer), o dată ce a apărut o ajustare, am acest mecanism prin care pot să corectez și să elimin măcar dubla impunere. Într-un mediu fiscal internațional din ce în ce mai complex și mai interconectat, așa cum este cel de astăzi, o strategie eficientă de gestionare a prețurilor de transfer ar trebui să ia în calcul ambele opțiuni, în funcție de momentul și de contextul concret al tranzacțiilor intragrup derulate.”