Hotararile CEDO in cauzele Aslan si Todicescu impotriva Romaniei

In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor de proprietate, garantat de articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca urmare a respingerii de catre instantele interne a actiunilor in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de catre stat cu fostii chiriasi, desi, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, reclamantii redobandisera dreptul de proprietate asupra imobilelor in cauza. De asemenea, in cauzele Aslan impotriva Romaniei si Paun impotriva Romaniei, reclamantele au invocat nerespectarea articolelor 6 par. 1(dreptul la un proces echitabil), respectiv 6 par. 1 si 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Conventie, pentru faptul ca solutiile instantelor interne au validat contractele de vanzare-cumparare incheiate de stat cu chiriasi, retinand buna-credinta acestora.

Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceste cauze este similara celei din cauzele Strain si altii impotriva Romaniei si Paduraru impotriva Romaniei, cauze in care Curtea a apreciat ca vanzarea de catre stat a bunurilor reclamantilor catre terti, vanzare anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantilor, reprezinta o incalcare a dreptului prevazut de articolul 1 din Primul Protocol Aditional. Curtea a retinut ca vanzarea bunurilor reclamantilor, in baza Legii nr. 112/1995, i-a impiedicat sa-si exercite dreptul de proprietate si ca nicio despagubire nu le-a fost acordata pentru aceasta privare de proprietate.

De asemenea, Curtea a retinut ca, desi in virtutea Legii nr. 247/2005, persoanele care se afla in situatia reclamantilor au dreptul la o indemnizatie egala cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit, sub forma de titluri de valoare la fondul "Proprietatea", acest fond nu functioneaza, in prezent, de o maniera susceptibila sa conduca la acordarea efectiva a unei despagubiri. In concluzie, Curtea a considerat ca privarea reclamantilor de bunurile lor, combinata cu absenta totala a unei despagubiri timp de aproape zece ani, a reprezentat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Aditional la Conventie.

In acelasi timp insa, in cauzele Aslan impotriva Romaniei si Paun impotriva Romaniei, Curtea a constatat ca articolele 6 si 13 din Conventie nu au fost incalcate in ceea ce priveste procedura in anularea contractelor de vanzare-cumparare, Curtea retinand ca nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie nu a reiesit din situatia din speta, declarand aceasta parte a cererii reclamantelor, vadit nefondata.

In consecinta, CEDO a obligat statul roman la restituirea catre reclamanti a imobilelor vandute si a terenurilor aferente sau la plata sumelor de 270.000 EUR, in cazul doamnei Aslan, 150.000 EUR in cazul doamnei Paun, respectiv 110.000 EUR in cazul doamnei Todicescu, cu titlu de daune materiale. De asemenea, CEDO a obligat statul roman la plata, cu titlu de daune morale, a sumelor de 8000 EUR, in cazul doamnei Aslan, si, respectiv 5.000 EUR in cazul doamnei Paun si a doamnei Todicescu. In cauza Paun impotriva Romaniei, statul roman a fost obligat si la plata sumei de 900 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecata.