Sanatatea, finantata printr-un sistem care pare sa incalce principiile Codului Fiscal

Noul sistem de finantare din Sanatate (sistemul clawback) a fost adoptat de Executiv la finalul lunii septembrie, printr-o OUG care stabileste ca, incepand cu data de 1 octombrie, toti producatorii de medicamente, care desfac produse pe piata romaneasca vor contribui la finantarea sistemului public de Sanatate cu anumite procente din veniturile realizate in urma vanzarii produselor.

De asemenea, conform actului normativ, Guvernul va taxa producatorii de medicamente pentru volumele ce depasesc bugetul aprobat pentru medicamentele gratuite si compensate, dorind sa elimine in acest mod, deficitele bugetare. Plata se va face in functie de cota de piata a fiecarui detinator de autorizatie de punere pe piata.

“Daca avem un buget trimestrial de 100 de milioane de lei pentru consumul de medicamente si avem un consum de 150 de milioane de lei, aceasta diferenta este platita de producatori, aplicand aceasta formula, cam 33% aferent vanzarilor”, a explicat ministrul Ritli

Unde e problema?

Alex Milcev, Partenet in cadrul departamentului de Asistenta Fiscala si juridica al Ernst&Young Romania este de parere ca taxa clawback actuala pare sa se aplice inclusiv la TVA colectat pe vanzari de medicamente, ceea ce incalca principiile fiscalitatii enuntate in Codul fiscal, transformand TVA din taxa neutra pentru o afacere, in sursa de cost.

“In plus, modul in care varianta actuala defineste baza si perioada de taxare creeaza confuzie atunci cand este aplicata medicamentelor compensate livrate inainte de 1 octombrie 2011, dar achitate dupa 1 octombrie 2011, sub incidenta noilor reglementari”, subliniaza specialistul intr-un comunicat de presa al Ernst&Young remis redactiei AvocatNet.ro.

El adauga: “Teoretic, aceste livrari pot sa cada sub incidenta taxei clawback si pe legislatie veche si pe legislatia noua si, deci, pot fi subiect al unei duble taxari”.

Alex Milcev considera, de asemenea, ca taxa clawback ar trebui introdusa in Codul fiscal, astfel incat ea sa fie protejata de modificari frecvente “prin acea perioada de asteptare de sase luni, prevazuta de Codul fiscal, ce trebuie sa treaca intre orice propunere legislativa in domeniul fiscal si intrarea ei in vigoare”.