Activitate moniqa

Nu intereseaza domiciliul copilului pe nimeni, doar rezidenta. Daca copilul are rezidenta in Italia (min 3 luni), istanta din Romania nu e competenta sa judece acest proces. Daca exista o hotarare romaneasca, executia ei se face dupa legislatia tarii in care copilul traieste, deci Italia. Aceasta executare a dreptului de vizita este o boala psihica profund romaneasca si nu se aplica nicaieri asa ca in Romania. Mai ales ca fata are 12 ani, nu se poate ajunge nici macar teoretic la un circ de genul executarii romanesti, uitati povestea asta.
Revenind la executarea sentintei romanesti in Italia, primul punct luat in calcul este competenta teritoriala a instantei de judecata, iar instanta romaneasca nu este competenta, chiar daca probabil a fost o intelegere mai mult sau mai putin explicita intre dvs. si fosta sotie, acum iata nu mai exista intelegere, deci va trebui probabil rejudecata cauza, in Italia. Apoi se ia in calcul relatia tata-fiica si aici va trebui sa fiti convingator in Italia.
Abia apoi se pune problema iesirii din tara de rezidenta a copilei si intrarea/iesirea din tara de vizita, Suedia aduce mai multe complicatii.
De aceea, vi s-a sugerat sa discutati cu un avocat italian daca vreti sa mergeti pe calea asta, procesuala. Daca nu, cautati sa va intelegeti cu partile interesate: mama, copil si gasiti o solutie pacifista.
Vacanta placuta!

buna seara,
Initial am crezut ca aceasta este o discutie de principiu, dar m-am inselat, pentru ca de la orice om avem ce invata, chiar daca este inutil sau latura morala este de ignorat.
Iata, ca am invatat de la "un parinte" prin observatia discutiei, cum se introduce ca la carte un disconfort notabil unei mame bine intentionate, unei mame care cauta solutii pentru a-si proteja copilul. Doar asa, sa ne dam mari, ca avem drepturi, pe care le putem incalca dupa bunul plac, sic!
Am mai observat anemia morala a avocatului, care incearca sa justifice irationalul si sa condamne normalul, cand cel mai simplu ar fi sa se refere in termeni tehnici la procedura evaluarii in justitie, fara latura morala, psihologica sau personala. Nu este ceva nou, este doar ceva notabil. Probabil ca este o incercare de a supravietui intr-un stat, cum spuneam, barbar.
Am mai invatat ca se incearca evaluarea procedurii tipice, care este evident stramba, prin exemple exceptionale, cei doi tati, doar doi, intr-o experienta vasta, presupun.
Si am mai vazut cum mamele, pentru ca sunt implicate emotional, cad in plasa provocarilor, singura emotie pe care o inteleg deplin.
Si ma gandesc ca nu se cauta de fapt solutii, doar acuze si somnul linistit al ratiunii.
Dar iata, ca exista si alte exemple, in alte state, ca Germania (tara solutiei in cazul meu) si Austria, unde interesul copilului este aparat in adevarata esenta. Exista criterii clar stabilite pentru a evalua interesul suprem al copilului, ca lectura obligatorie a celor care se avanta in manifestarea justitiei, criterii pe deplin ignorate in sentintele romanesti, povesti reale in acest blog:
[ link extern ]

In Germania, in situatia in care nu exista o legatura afectiva fireasca inntre copil si un parinte (re regula tatal), judecatorul cere ca legatura tata - copil sa se realizeze intr-un mediu supravegheat, in prezenta unui psiholog, mediu special organizat pentru astfel de cazuri, de fapt majoritatea cazurilor in care justitia trebuie sa decida in interesul copilului. Aceste medii se numesc "cafenele pentru copii" si se organizeaza intalniri intre copil si parintele necustodian / nerezident. Daca relatia este deja viciata, copilul impreuna cu parintele sau familia rezidenta (fac referire la tatal adevarat, care il creste pe copil, nu cel biologic si mama rezidenta) participa la cateva ore de evaluare psihologica, apoi copilul singur are cateva intalniri cu psihologul si abia apoi se organizeaza intalnirea cu parintele nerezident. Desigur ca locurile bugetate sunt limitate si se vor restrictiona daca parintele nerezident nu isi respecta obligatiile. Daca biologicul nu apare sau intarzie la astfel de intalniri, mai are acest drept, doar daca suporta cheltuielile aferente, adica daca plateste psihologul sau apeleaza la serviciile institutiilor particulare care activeaza in acest domeniu.
Daca nu isi manifesta interesul pentru a construi / reconstrui relatia cu copilul, se reduce timpul de vizita corespunzator. Evaluarea psihologului si interviul copilului este ceea ce primeaza in decizia juridica.
Desigur, sunt tati care se tanguie si sunt deranjati de intruzia strainului (psihologului) dar e mai important interesul copilului.

Daca vi se pare o procedura complicata, mai bine nu avem aceasta discutie. Daca vi se pare ca are sens, poate ca exista solutii si in sistemul de drept romanesc pentru acesti copii, care au dreptul la o norma firesca in viata lor. Probabil este si o idee de afaceri in Romania, unde astfel de protectie lipseste cu desavarsire. Mai trebuie acordul si interesul judecatorilor si avocatilor.
Si acum, cum explicam executia romaneasca a dreptului de vizita??? Cu executor al dreptului de vizita propriu parintelui nerezident!

cu speranta!

buna seara,
citesc cu regret despre atatea povesti triste despre tati razbunatori si neinteresati si despre chinul mamei de a-si proteja copilul, chiar daca copilul este biologic legat de un nemernic, mama il creste si il cladeste, si pentru asta cred ca doamna Proastasatului si doamna Maria sunt mame bune si responsabile si lupta este inevitabila si tocmai lupta asta ii diminueaza calitatea vietii mamei si copilului, inutil si din rautate si da, statul roman ar trebui sa intervina si sa protejeze copilul si mama. Dar statul roman nu o face, pentru ca e barbar!
Eu am avut un astfel de proces in Romania, desi copilul nu mai traieste in Romania de foarte multi ani si din sentinta statului roman, oficialitatile altui stat european au tras concluzia ca genul asta de justitie este o manifestare de barbarie fata de copil si mama si da, se poate oferi o protectie reala copilului, psihicului si emotiilor lui. Punerea in aplicare a sentintei ar insemna incalcarea grava a drepturilor si libertatilor copilului, asa se exprima ei succint. Este vorba despre o sentinta tipica, actuala si raspandita in Romania, a la mentalitatea lui AVIL
Alte doamne din blog denota o lipsa de intelegere pana la absurd si inapoi, fiecare cu dreptul si participarea lui la barbarie, dar ar trebui sa gandim si sa simtim inainte sa luam piatra si sa dansam dansul cu barbaria, sa evoluam, zic.
Istoria noului drept al familiei in Romaniei vine de la propunerea unui amic al lui Irinel Columbeanu, daca cineva isi mai aduce aminte de aceasta vedeta valoroasa.... Acest om mic avea un oarecare interes la momentul respectiv si iata cum s-a perpetuat o lege dupa valoarea si masura vedetelor mult iubite. In rest, legea e copiata dupa modelul dreptului Canadian, dar fara mentalitatea si institutiile care protejeaza interesul suprem al copilului.
Aceasta este o discutie de principiu, nu se vor extrage concluzii si solutii.
Stimate mame bune care va protejati copiii intr-un stat mafiot si barbar, intr-o societate total inumana, nu disperati, copilul nu va fi minor o viata intreaga, luptati!

cu stima, mamelor.
cu stupoare, participantilor la barbarie.

Nu esti singura, Martonze! O sa semnez petitia.
Desi "custodia unica" nu rezolva problema, de aia subliniam ca liniuta in certificat e cea mai buna solutie. Eu am custodie unica, copilul are 6 ani si din anii astia 4 ani si jumatate am fost tarata in procese de catre tatal biologic, pe tema programului de vizita si alte acuze absurde in conditiile in care vizitele la copil au fost rare, scurte si fara componenta emotionala si au incetat cand copilul avea 2 ani, insa procesele nu.
@Andra, nu va complicati viata, lasati liniuta si vorbiti cu copilul despre tatal biologic asertiv, obiectiv si cat puteti de pozitiv, nu incarcati niciodata copilul cu ura. Mai mult nu aveti ce face.
Multa sanatate!

Doamna, eu va sfatuiesc sa lasati linia in buletin asa cum este si sa uitati cu totul de individ. Dati-va o sansa dvs. si copilului sa traiti in pace, in liniste si armonie. Renuntati la proces si concentrati-va pe viata dvs si a fetitei. Va complicati mult si va inchideti sansa sa va refaceti viata. Legislatia in vigoare nu va este favorabila si o sa aveti un sir nesfarsit de necazuri, nedreptati si umiliri, din ce descrieti familia tatalui biologic v-a demonstrat deja. In plus, copilul are nevoie de dvs in cea mai buna stare, nu va risipiti intr-o justitie corupta, coruptibila si stramba. S- au schimbat putin vremurile si copiii cu liniuta in buletin au mai multa liniste. Va doresc un copil sanatos, fericit si liber, iubit de mama lui cu toate fortele. Eu mi-as dori liniuta cu care dvs vreti sa luptati. Fiti inteleapta si alegeti ce e mai bine pt copilul dvs!

Nu va mai complicati cu nici o traducere!
In momentul in care se discuta incredintarea minorului (custodia), invocati regulamentul 2201/2003 si cereti judecarea in tara in care traieste copilul. In primul rand instantele romanesti nu sunt competente sa judece acest aspect pt copilul resident in alta tara europeana, in al doilea rand modul in care instantele romanesti interpreteaza 'interesul suprem al copilului' este criticabil, defavorizand atat copilul, cat si mama. Insistati sa judecati acest aspect in tara in care sunteti rezidenta. Cititi cu atentie regulamentul si adresati intrebari educate avocatului, ca sa compensati lacunele profesionale, care, in unele cazuri, ii caracterizeaza pe distinsii avocati. Eventual consultati un jurist sau sectia juridica a protectiei copilului in tara de rezidenta. Altfel va puteti complica viata foarte mult si inutil.

Doamna, cititi Regulamentul CE nr. 2201/2003 si tineti cont si pt programul de vizita cand se va stabili. Instanța competentă în caz de divorț[6]Modificare

Indiferent de locul unde a fost încheiată căsătoria sau de cetățenia avută de soți, cererea de divorț poate fi introdusă în fața instanțelor competente din statul:

reședinței obișnuite a soților sau
ultimei reședințe obișnuite a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau
reședinței obișnuite a pârâtului sau
reședinței obișnuite a unuia dintre soți (în caz de cerere comună) sau
reședinței obișnuite a reclamantului, în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an, imediat înaintea introducerii cererii sau
reședinței obișnuite a reclamantului, în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni, imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie cetățean al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc.
Cererea de divorț poate fi introdusă și în statul de cetățenie a celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, în statul "domiciliului" comun.

Subiectul era obligativitatea parintelui de a-si exercita dreptul de vizita. Din ce inteleg, in practica juridica romaneasca dreptul copilului de a avea relatii personale firesti cu parintele necustidian e irelevant, iar interesul suprem al copilului e doar o fraza in motivarile stupide ale instantelor. Criteriile de evaluare ale interesului suprem al copilului sunt ignorate. Se intelege doar ca ii dam ce cere parintelui necustodian, de regula tatal. In speta tatal nu viziteaza copilul deloc timp de mai bine de 3 ani, desi are dreptul - prin instanta -, deschide un nou proces pentru extinderea programului si i se da Cezarului tot. Copilul nu isi cunoaste tatal biologic pe care l-a vazut foarte rar doar pana la varsta de 2 ani. Unde e interesul copilului si cum poate fi obligat beneficiarul de drepturi sa nu isi ignore copilul?
In Anglia se discuta acum o lege interesanta, legea Cenusarresei [ link extern ]
Pacat ca pentru romani o sa se ajunga aici peste 100 de ani.

Oare chiar exista vreo posibilitate sa punem presiune pe beneficiarul de drept de vizita, ca sa nu mai ajungem in situatia in care legea e abuzata cerand un program de vizita doar asa, ca sa fie? Cam care ar fi motivatia in drept?

Stimata doamna Davinia,
In baza regulamentului european Regulamentul 2201/2003 acest subiect, custodia si dreptul de vizita se judeca in tara in care copilul locuieste in mod obisnuit, adica in Anglia in cazul dvs. Anglia e semnatara regulamentului, deci puteti oricand deschide un proces pe aceasta tema, acolo unde interesul copilului este inteles in mod corect, intr-o tara in care relatia tata-fiu/fiica este intre doi parteneri, si nu conteaza _doar_ dreptul tatalui, ca in Romania.
Si eu ma confrunt cu aceeasi problema, dar unele instante din Romania ignora pur si simplu regulamentele europene, desi in cele din urma nu are nimeni de castigat din asta. Tineti cont si de faptul ca un proces in Romania, ca orice lucru de proasta calitate, este probabil mai ieftin doar pe termen scurt. Si ca in orice meserie, exista si multi incompetenti, asa ca nu va puteti increde exclusiv in valoarea avcatului dvs., mai ales ca nu puteti participa in sala la proces, sa va lamuriti si direct si personal.
Am studiat jurisprudenta romaneasca in ultimii ani de mi s-a epuizat orice sentiment pozitiv, de dor de casa si de natie, cu cazuri exceptional de prost judecate, unde copiii sunt abuzati de tati razbunatori si de executori, pentru ca in Romania dreptul parintelui neimplicat primeaza. Pentru toti cei care au opinii diferite, ar trebui sa mai deschida o carte de psihologie mai recenta, sa citeasca un pic din Jesper Juul, Remo H. Largo si sa observe mentalitatea societatii in care un program de vizita extins poate fi aplicat in mod civilizat si sa tina cont de particularitatea fiecarui caz. Nu exista o psihoza generala in randul mamelor de a corupe emotional copiii... prezumtia de nevinovatie, va rog....

Ca un exemplu, va descriu cazul meu: instanta romaneasca decide ca tatal biologic are dreptul sa ia un copil de 6 ani in tara, pe o perioada de 4 saptamani, in conditiile in care tatal biologic nu s-a implicat niciodata in cresterea minorului, a vizitat copilul foarte rar, nu a petrecut niciodata mai mult de 2 ore cu copilul si nu a mai existat nici o interactiune / vizita intre acesta si copil, de cand copilul avea 2 ani, pentru ca asa a decis tatal. Acum instanta zice ca ar fi bine pentru interesul copilului sa fie scos din mediul sau de viata, departe de familia lui si de tot universul lui cunoscut care il conforteaza, pentru a dezvolta afecte fata de tatal sau biologic! Poate afecte de genul sindrom Stockholm, dar asta e Romania!
Asta in ciuda rapoartelor psigologice, in ciuda recomandarilor in urma anchetei sociale din Romania (institutia tutelara), in ciuda interogatoriului partilor si probei testimoniale a martorilor, nu conteaza absolut nimic, Instanta e in perete orb si surd.

Din ce am inteles si sper sa ma lamureasca un coleg avocat din forum, o sentinta romaneasca este recunoscuta in alta tara europeana, dar executia se face conform legilor din statul unde aceasta sentinta se executa. Deci, o sentinta romaneasca este recunoscuta, dar executata cf. reglementarilor tarii unde copilul locuieste in mod obisnuit, deci in Anglia in cazul dvs.
Va asigur ca nici o tara din Europa nu este atat de imatura juridic incat sa execute dreptul tatalui neimplicat in defavoarea copilului.
Si tineti cont ca tatal poate avea un drept de a crea si mentine relatii personale cu fiul sau, insa exercitarea acestui drept cade in sarcina tatalui.
Si faceti tot posibilul sa nu va alterati viata de familie alaturi de sotul dvs., tatal care il creste pe copil, pentru ca doar asta e impotriva interesului copilului.

Va doresc mult succes, minte limpede si o viata de familie armonioasa!

Buna ziua,
Legat de subiectul acesta am si eu o serie de intrebari. Competenta depinde de tipul procesului? Care domiciliu este considerat?
Eu sunt parata intr-un proces de modificare a dreptului de vizita, iar reclamant este tatal biologic al copilului, care nu viziteaza copilul nici in masura dreptului pe care il are acum, dar cere mult mai mult :).
Eu (impreuna cu copilul) avem domiciliu in Romania, dar resedinta in alt stat european. Reclamantul are domiciliul in acelasi oras ca si mine, dar resedinta in alt oras din Romania. Acum ma da in judecata in orasul in care are resedinta, iar eu prin avocat am facut cerere de mutare in orasul in care am domiciliul (din buletin) - domiciliul din Romania - de altfel singura adresa romaneasca. Aici la consulat mi-au explicat ca eu sunt cetatean roman cu domiciliul in Romania si resedinta in alta tara, iar procesul ar trebui sa se desfasoare in orasul de domiciliu.
Am citit in aceast topic ca pentru aceasta declinare e importanta adresa unde locuieste paratul.
In cazul acesta, puteti sa imi spuneti care e regula generala? Si care sunt exceptiile in cazul de fata?


Va multumesc anticipat pentru raspunsuri!