Încă nu am intentat divorț, pentru ca nu știu care legi se aplica și cum ar fi mai bine sa fac, fiind stabiliți în Germania de 9 ani. El a fost în România de curand și acolo a întrebat 2 avocați ( cel puțin asa sustine). Eu as vrea sa termin cu toată nebunia asta cât mai repede și cât mai ușor și amiabil, pentru copii. Deaceea încerc întâi sa ma interesez care sunt pasii de urmat
CABINET AVOCAT NICULESCU IONUT a scris:
Nu avem ce sfat sa va oferim atât timp cât va judecați în legislația altui stat.Daca aveți 2 opinii ale unor av care lucrează în legislația respectiva singura soluție este sa I credeți pe cuvânt.Chiar dacă precizați în ce tara va judecati(deși ați omis acest lucru)e greu de crezut ca puteați primi un sfat util.
Eu nu mai am bulletin românesc,ci doar pasaport
Dorin Voicilas a scris:
Bănuiesc că mai aveți buletin valabil în România, motiv pentru care vă sfătuiesc să divorțați în România.
Bună ziua. Suntem casatoriti de peste 11 ani,cu doi copii de 12 si 7 ani. Din cauza neintelegerilor dintre mine si sotul meu ce persista de cativa ani buni,vreau sa divorțez deoarece simt ca o iau razna. L-am anuntat de 6 luni ca doresc sa divortam amiable,a fost de acord in prima instanta,toate pareau sa meargă insure aceasta directie,însă acum nu mai vrea sub nici o forma. Azi ne certam si tipam unul la celalalt,maine se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. El merge si la psiholog cam din aceeași perioada de când i-am zis ca vreau sa divortam. Acum mi-a zis ca a vorbit la 2 avocati si ca a fost sfatuit sa nu plece din casa inchiriata unde locuim deoarece el ar fi vinovat apoi de despartire.nu inteleg lucru asta. e un calvar sa locuim impreuna,iar copii sunt mereu partasi la certuri,lucru care ii termina psihic. Ce pot sa fac pentru a divorta de el? Nu vreau nimic de la el,doar sa își facă datoria de parinte, și sa ma lase in pace. Mentioned ca ne-am casatorit in romania,dar locuim in germania de 9 ani
tata nu are nici un bun in romania, el fiind plecat din tara in 1994. aici nu a mai ramas nimic. am vorbit azi cu sotia lui si a zis ca imprumutul facut la banca pentru casa, nu are asigurare. noi am intrat in criza te timp deoarece urmeaza sa primim sentinta in urma procesului ce e in desfasurare cu fostul angajator, ai asa tot timpul acela de un an, se reduce la 3 luni, dintre care au mai ramas 2, dar si alea se injumatatesc deoarece acolo, tot ce inseamna avocatura si tribunale, intra in concediu in august. ea( sotia ) imi tot spune ca renunta la tot, si ca nu o intereseaza nimic din ce a avut tata.
buna-ziua. am si eu o intrebare, privind succesiunea dupa tata, rezident in italia. parintii mei au divortat, in timpul casatoriei au avut 2 copii, unul din ei fiind eu. au divortat, tata recasatorindu-se in romania cu o romanca in 2006. au cumparat casa, pe imprumut bancar in 2007 daca tin bine minte.tata a decedat luna trecuta, in romania, iar acum se pune problema succesiunii. sora mea si cu mine, neavand posibilitatea financiara sa mergem in italia sa ne ocupam de acte si toate demersurile, am convenit cu sotia tatalui sa se ocupe ea. ne este teama sa nu ne joace murdar. nu e "avere" ceea ce a lasat tata, dar e munca lui de-o viata. am inteles de la sotia lui ca in termen de la 3 luni maxim de la deces, noi toate trebuie sa decidem daca dorim sau nu sa acceptam ceea ce avea tata.mi se pare ciudat totul, deoarece am citit pe net ca succesiunea se face in termen de un an de la deces. ca sa revenim la bunuri: "in joc" sunt casa, neplatita inca (mai sunt de plata 93.000 euro), masina platita integral. tata aea in derulare un proces cu fostul angajator, de unde ar primiii 15.000 euro, si un alt proces cu ctatul italian in legatura cu permisul. sotia lui ne-a spus ca, casa o ia automat banca, iar valoarea totala a bunurilor ramase, plus alte castiguri de pe urma procesului cu fostul angajator, nu echivaleaza nicidecum "castigul" sau mostenirea noastra. va rog spuneti-mi ce am putea face, deoarece nu am vrea sa ramanem fara nimic, chiar daca e vorba mai mult de valoare sentimentala. se poate ca ea sa ne fi mintit si sa ne faca sa renuntam la drepturile noastra pentru a ramane cu tot ce avea tata?ne preseaza sa ii dam un raspuns in legatura cu decizia noastra, asa ca va rog din suflet, raspundeti-mi cat mai repede, sa stim ce e de facut. multumesc
copilul implineste 9 luni pe 4 septembrie, iar eu astazi (28.08) am fost la interviu pentru un job part-time. am optat pentru indemnizatie (600 lei/luna) timp de 2 ani de zile deoarece eu nu am lucrat deloc pana in momentul in care am nascut. pe 16 septembrie ar trebui sa incep munca. pana la urma ce se va intampla cu indemnizatia sau cu stimulentul? mai beneficiez de vreunul?
daca m-am angajat, mai pot primi bani pentru cresterea copilului? am auzit ca se pierde insemnizatia si se primeste o "somatie" pana cand copilul face 2 ani? e adevarat? imi puteti spune mai multe, va rog?
intrebarea mea e simpla: sunt adsolventa cu studii superioare, am inceput sa primesc somaj din noiembrie si am un copil de o luna jumatate. pot primi indemnizatie de crestere a copilului avand in vedere ca nu am lucrat niciodata cu carte de munca?
daca sotul meu, in urma cursului de puericultura, isi ia zilele libere oferite, va fi platit la fel?mentionez ca lucreaza in invatamant.
si indemnizatia de crestere a copilului cat ar fi?
avocatnet.ro explicăm legislația
