Activitate Alexandru Surcel

O „slabă înțelegere a lucrurilor în general” este ceea ce trădați dumneavoastră cu aceste cearșafuri de mesaje autorepetitive. V-am transmis un link, așa cu titlu de exemplu, ca să vedeți cum stau lucrurile de fapt în legislațiile europene, invers față de ce susțineti dumneavoastră, o țineți langa cu aceleași pseudoargumente care nu sunt altceva decât exprimarea frustrării dumneavoastră. Greșit îndreptată apropo, în locul dumneavoastră eu mi-aș fi chestionat concubine de ce se complace de 6 ani într-o căsătorie despre care ea susține că nu mai există faptic.

Acum, vi s-a atras atenția că în chestiunile ce țin de drepturile copiilor, prioritate au copiii, nu părinții. Prezumția de paternitate a soțului mamei nu este ceva nou și nici ceva existent numai în legea română. Ea a apărut cu secole în urmă pentru că un copil care beneficia și de ocrotirea unui tată avea mai multe șanse în viață decât un copil fără tată. Au existat perioade când chiar se făcea o discriminare legală între copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei, cu avantajarea primilor. În plus, bărbații aveau mai multe drepturi decât femeile, iar familiile monoparentale femeie-copil erau cel mult ajutate de organizații caritabile. Dacă erau. Iar pe de altă parte, mijloacele știintifice nu permiteau stabilirea cu certitudine a paternității dacă tatăl natural nu era dispus să-și recunoască copilul; gândiți-vă că inițial nu existau teste de paternitate, apoi s-a creat un sistem pe bază de grupe de sânge, dar care tot lasă ca prezumtivi tată orice bărbat cu una din cele patru grupe de sânge; testele ADN au apărut de-abia în ultimii ani ai secolului XX. Așa că, în căsătorie soții datorându-și reciproc să întrețină relații intime, se presupunea că orice copii rezultați erau au soțului. În vremurile mai apropiate, desigur că prezumția de paternitate a mai scăzut din importanță, pentru că femeile au căpătat mai multe drepturi, pentru că nu se mai discriminează copiii cu părinți necăsătoriți și pentru că mijloacele științifice permit în fine stabilirea cu acuratețe a paternității. Dar necesitatea unei astfel de prezumții nu a dispărut pentru că totuși e în interesul copilului să aibă doi părinți care să-i datoreze întreținere și educație și pentru că în majoritatea cazurilor copiii născuți în căsătorie chiar sunt copiii soțului mamei. Este însă o prezumție relativă și se poate înlătura, așa că toată melodrama dumneavoastră e degeaba.

Într-adevăr puteți vinde apartamentul așa cum e descris în acte, urmând ca cumpărătorul să decidă dacă păstrează modificarea făcută de mama dumneavoastră și se reglează cumva cu asociația de proprietari (art. 43 sau art. 44) sau renunță la respectiva modificare și redă holul acela folosinței comune.

Szekely Barna a scris:

Au făcut multi astfel de modificări cu acordul tuturor proprietarilor. Lista cu semnături de acord e la as de proprietari. Doar că la vânzare nu figurează acea parte incorporata.

O să-l deranjeze la un moment dat primăria. Vedeți precedentul de la Timișoara.

hotumattua a scris:

Doamnă, lăsați-o baltă! Trăim în România. În Adjud, un "întreprinzător", care deține hotelul Atlantic, a închis o stradă, cu porți la ambele capete unde, generos din partea lui, permite accesul în timpul zilei. Nu-l deranjează nimenea. Fiind în centru, credeți că Primăria nu știe?

Doar că, ce să vedeți, prezumția de parternitate a soțului mamei există în toată Europa pe care o invocați. Iată la o căutare rapidă exemplul din Irlanda: [ link extern ] /

E adevărat, unele legislații pot prevedea limite de timp. În exemplul citat, legea irlandeză prevede că dacă între soți a existat o separație în fapt de 10 luni, prezumția de paternitate nu se mai aplică.

Pe de altă parte, legea română a acordat constant în ultimii 35 de ani foarte ușor divorțul. Iar procedura s-a simplificat și mai mult prin Codul civil din 2009, intrat în vigoare în 2011. Așadar rămâna greu explicabil de ce după 6 ani de separare de soț concubina dumneavoastră continuă să fie măritată cu el.

dannychris a scris:

Eu va multumesc pentru raspunsuri,insa toata lumea practic incerca sa ma convinga ca nu sunt eu tatal care ar trebui sa fie trecut pe certificatul nastere ci un alt om,desi traiesc in aceeasi casa,de foarte multi ani,in alt oras decat sotul femeii,ea nici nemaivazand-l pe sot in toti acesti ani,avand o relatie bazata pe toate lucrurile bune stii data conceptiei cu mare exactitate,control din primele doua saptamani de sarcina,faptul ca nu se afla decat acasa femeia in aceea perioada deci imposibil sa existe si un minim risc ca ar putea fi altcineva tatal,ce sa mai vb de sot,etc,pentru ca legea romaneasca este este foarte buna.M-am documentat si eu,Da a fost abrogat codul familiei si marea majoritate a articolelor au fost mutate la fel si cum e posibil ca in toata Europa sa existe normalitatea ca oamenii liberi sa aiba habar de propria viata cand declara un astfel de lucru si stiu cum au trait si legea sa le permita acest lucru si la noi nu si sa spunem ca la noi e mai buna si indiscutabila.Parca exista si spiritul legii sau nu...Interesul copilului este sa ii fie trecut un alt tata asa ca nu s-au finalizat niste proceduri banale care ar trebui sa nu direze ani si ani doar cu scuza ca e aglomerat,cu termene interminabile.Ala e interesul copilului?!Sa ii bagam un strain ca si tata doar ca nu existe inca o hartie de divort.Nu pot fi niciodata cu un asemenea lucru intr-o lume democratica si libera cum banuiesc ca o vrei si dumneavoastra si sa consider o astfel de lege,sau ma rog un astfel de articol democratic.Nu este normal,este profund aberant.Am primit si raspunsuri aici,ca de legea e buna,cu multa prejudecata si etichetare, ca de daca femeia a fost "curva" cam asa merita.Imi pare rau de gandirea sa spunem nu foarte larga.Sfaturile au fost utile in vederea a ceea ce trbuie facut din punct de vedere al legii,insa sa ma poata convinge cineva ca e o lege buna,democratica,normala,in interesul familiei sau a copilului nu este posibil,mai ales ca in atatea multe locuri normale de pe lumea asta si mai ales din Europa nu i se baga pe gat copilului un nou parinte doar ca spune legea,Multumesc

Nu o mai dați atâta cu "această lege din 1953", deoarece Codul familiei este abrogat din 2011, iar aplicabil e noul Cod civil, intrat în vigoare în 2011.

Și ca să vă răspund la a doua parte a întrebării, legată de primul copil al doamnei, dacă acesta împlinește 18 ani peste o lună nu se mai pune problema audierii lui în vederea stabilirii locuinței la unul din părinți. Până va avea doamna primul termen de înfățișare într-un eventual proces de divorț, respectivul copil va fi major.

În fine, e cam enervantă retorica dumneavoastră împotriva legii când ar trebui să vă certați partenera că a rămas doar separată în fapt timp de 6 ani, timp berechet să-și fi actualizat statutul marital.

Dacă mama doar a declarat nu se pune. E nevoie de o acțiune în tăgada paternității, la instanța de judecată, în măsura în care nu s-a prescris. Vorbiți cu un avocat

Iar planul de acțiune înseamnă 99% să vă judecați.

Soluția ar fi să nu mai fiți proprietari la data decesului. Cum nu se știe cine moare primul, ar trebui amândoi să încheiați contract de întreținere sau de vânzare de nudă proprietate cu păstrarea uzufructului viager cu o terță parte.

Ați putea deveni un caz de uzucapiune: [ link extern ] /

Bun, păi înțeleg că ați refuzat să demisionați. Cel mai probabil vor reveni cu o altă ofertă pentru desfacerea consensuală a contractului de muncă. Chestia cu dosarul penal nu ține, pentru că dacă aveau într-adevăr ceva vă arătau filmările și probabil chiar ați fi preferat demisia unei plângeri penale sau desfaceri a contractului de muncă pe motive disciplinare.