Activitate studdent

Clarificare: Comisia juridica a Camerei deputatilor a propus inlocuirea sintagmei “autoritatea contractanta” cu “entitatea contractanta” numai in cateva articole. Ce a urmat dupa asta ....

Cum se distruge o lege, respectiv Legea achizitiilor sectoriale ? Simplu: cu “find and replace” !
Comisia juridica a Camerei deputatilor (CD) propune cateva amendamente la proiectul de lege privind achizitiile sectoriale (astazi Legea nr.99/2016), printre care inlocuirea sintagmei “autoritate contractanta” (AU) cu “entitate contractanta” (EC), dorindu-se, probabil, largirea aplicabilitatii dispozitiilor unor articole de la persoane juridice de drept public, recte AU, la toate EU, inclusiv intreprinderile publice.
Forma adoptata de CD si ulterior promulgata de Presedinte Romaniei nu mai contine insa nici o “autoritate contractanta”, toate devenind “entitati contractante”:justcuz:, probabil prin facilitatile unui editor de texte care a respectat intocmai comanda “find and replace” + “replace all”:">.
A rezultat o lege aproape imposibil de aplicat. #-o
Apar doua definitii a EC, una in art.3 lit.e si una in art.4. In acest art.4 avem in fapt o definitie circulara, prin coroborare cu definitia intreprinderii publice din art.3 lit.bb, ceva de genul: “au calitatea de entitate contractanta [...] persoanele juridice aflate sub influenţa dominantă a unei entitati contractante”.:frantic:
Foarte greu vor fi de aplicat si articolele in care apare expresia: “de către o entitate contractantă, alta decât o entitate contractantă”:O.
Intrebare: se poate aplica Legea nr.99/2016 in forma actuala ?

In interpretarea spetei va bazati pe ipoteza ca procuratura si instanta lucreaza corect, ceea ce este este putin ... hazardat.
Speta este cat se poate de reala. Deciziile si rezolutiile sunt identice ca si continut, doar forma mai variaza prin partile neesentiale, iar intrebarea mea este cat se poate de serioasa: care este mecanismul juridic care ar fi trebuit sa puna punct unei astfel de stari ?
Deocamdata nu am acordul partii care mi-a aratat documentele pentru a face publice mai multe amanunte. Puteti sa ma credeti pe cuvant, sau nu. Este alegerea dumneavoastra.
Va pot spune insa ca, atunci cind va voi spune si fapta precum si probele care au facut obiectul muncii atator procurori si judecatori de instanta superioara (!) vreme de peste trei ani, veti avea mult mai multe motive de perplexitate.

Sunt cateva elemente distincte ale spetei aratate de mine, fara de cea aratata de dumneavoastra, si anume: i) dosarul a ramas neschimbat in timp, nu au aparut nici probe noi nici situatii noi; ii) nu s-a inceput niciodata urmarirea penala, deci nu a fost motive de "redeschidere"; iii) cele trei decizii ale CA sunt identice in cel mai deplin inteles al cuvantului, cum de altfel sunt si toate rezolutiile de NUP.

Solutia propusa de dumneavoastra vizeaza spiritul civic si nu mersul justitiei. Apoi interventia unui tert este putin altfel in penal, dupa cum se trateaza diferit in aceasta materie denuntul si plangerea, respectiv caile de atac fata de rezolutia procurorului in cele doua cazuri. Ceea ce ma interesa este modul in care functioneaza justitia romana in cazul in care nici intimatul si nici petentul nu au capacitatea de a-si urmari drepturile (nb: vorbim de penal, nu de civil !). Eu caut posibilitatea existentei unei solutii procedurale din interiorul sistemului, specifica si independenta de capacitatea partilor. Ce nu merge, din moment ce se ajunge la o astfel de aberatie?

Eu asta nu inteleg: de cand a devenit medicina o stiinta exacta? Daca soliciti unui medic sa-ti spuna care este numarul exact de zile in care te faci bine, o sa-ti spuna ca niciodata nu se stie cu siguranta. Dar medicii-legisti stiu sigur ca fractura de tip X are nevoie de Y zile de ingrijiri medicale. Pina la urma nu vorbim de prejudiciul/suferinta efectiv cauzat/a ? Care este logica care explica echivalenta faptelor pentru aceeasi denumire a afectiunii, atunci cand intr-un caz victima a stat o zi in spital, fara indicatie de tratament ulterior, iar in altul victima a stat 30 zile, cu tratament medical ambulatoriu de 60 de zile ? (eu am vazut un caz in care victima nu a stat nici o zi in spital, a facut o radiografie si a obtinut un certificat medico-legal pentru 15 zile de tratament, timp pe care l-a petrecut la prashila, caci era sezonu'; pentru suferinta cauzata de prashila cere 30000 de lei despagubire ca sa nu depuna plangere penala; se pare ca e rentabila si prashila asta)

Daca nu ati certificat prin semnatura ca respectivul colet a fost deschis si ca a continut ceea ce trebuia sa contina, ci doar ca ati primit un colet inchis fara a sti ce contine, ci doar presupuneati ca ar contine bunul pentru care ati platit, si daca aveti dovada platii coletului, atunci puteti sa-i cereti expeditorului, prin instanta, restituirea banilor pe care i-a primit, ca plata nedatorata, cat timp ati primit un colet ... cu altceva decat trebuia. Expeditorul va trebui sa dovedeasca ca v-a trimis exact ceea ce ati platit. Puteti chiar sa-i transmiteti aceasta solutie, si poate cadeti la intelegere, ceea ce este mult mai bine decat solutionarea problemei in instanta. Daca cadeti la intelegere, atunci aveti grija cum faceti tranzactia si ce acte semnati.

Urmare a plangerii impotriva rezolutiei NUP, curtea de apel dispune procuraturii inceperea urmarii penale. Urmeaza iarasi o rezolutie NUP si plangerea aferenta, fara a se aduce probe noi. Curtea de apel dispune din nou procuraturii inceperea urmarii penale. Urmeaza iarasi o rezolutie NUP si plangerea aferenta, iarasi fara a se aduce probe noi. Curtea de apel dispune inca odata procuraturii inceperea urmarii penale. In fapt, acuzatiile sunt asa de firave incat se feresc sa dispuna inceperea urmarii penale sau retinerea cauzei spre a fi judecata, avand in vedere ca recursul nu mai e in propria ograda. Acuzatorul insa se pare ca nu este firav, asa ca isi paseaza unii altora raspunderea, sub umbrela procedurii. Nu este nici foarte tare, caci altfel si-ar incerca norocul cu “nerespectarea unei hotarari judecatoresti”. Pina acum au mai ramas putin judecatori din curtea de apel care nu s-au pronuntat asupra cauzei. Excluzand procurul sef, procurorul adjunct si trei procurori de caz, in procuratura au ramas mai multi decat judecatori care nu au dat rezolutii in acest dosar.
1. A mai intilnit cineva o speta asemanatoare?
2. Lipsa unui recurs promovat de petent sau de intimat face ca sarada asta sa fie nesfarsita?
3. Daca raspunsul la intrebarea 2. este da, atunci putem vorbi de o lipsa in legislatie, de o prevedere ineficace sau de un control intern inexistent ?

Stimatelor doamne (sau domnisoare),
Observ, cu regret, ca la sters mesaje va pricepeti, la raspunsuri insa mai putin. Este adevarat ca ultimele mele mesaje par in afara topicului, dar asta numai daca le rupeti din context. Iar contextul este cu mult mai mare decat arata speta la prima vedere, o speta care in teorie este banala, dar in practica este maligna. Sunt convinsa ca o parte dintre dumneavoastra v-ati confruntat cu ceea ce denumeste procurorul de caz ca fiind suveranitatea judecatorului in aprecierea probelor si libera lui interpretare ( unii sunt chiar mai comici, spunind ca acei judecatori au facut o “judecata de valoare asupra probatoriului”), cand de fapt si de drept vorbim de infractiunea de fals intelectual, fata de care nu mai sunt necesare alte probe, toate aflandu-se in dosare. Cu aceasta speta vreau sa arata ca, in apararea statului de drept, cu mult mai vinovati se fac cei care aveau datoria sa controleze instantele de fond ( incluzand aici si procuratura), decat cei care au facut falsul. Dar sa dormim linistiti, nu-i asa ?

Sau mai pe intelesul tuturor: daca mostenitorul este Georgescu, creditorii defunctului il cheama in judecata pe Ionescu, fara a proba in nici un fel calitatea lui Ionescu, iar Ionescu probeaza prin certificat de mostenitor ca mostenitorul este Georgescu, atunci ce fapta savarseste judecatorul care accepta calitatea procesuala a lui Ionescu si il obliga pe acesta din urma sa suporte pasivul defunctului?
Savarseste fapta de a il nemultumi pe Ionescu ? Sau savarseste o fapta sanctionata de legea penala?