Domnule matahachiro, cu toate ca sunteti inscris in barou, am inteles din mesajele pe care le-am schimbat pe acest forum ca sunteti si mediator. Am sesizat totusi, ca desi aparent sustineti avocatura trup si suflet, totusi nu va displace nici profesia de mediator. Pana la urma care este pozitia dumneavoastra reala?
Cu stima
Pot sa va marturisesc ca aprecierea este reciproca. Am urmarit cu interes punctele dumneavostra de vedere de pe acest forum.
In ceea ce priveste subiectul dezbatut mai sus, la modul neoficial, stim si noi mai multe, dar asta nu ne impiedica sa promovam, dupa umilele noastre forte, in continuare medierea.
Care vor fi sansele sa reusim numai Dumnezeu poate sti.
Cu stima.
Chiar zilele trecute am pus doi oameni de afaceri fata in fata. De ce? Pe scurt, dupa o perioada destul de lunga in care au conlucrat destul de fructuos, din cauza crizei, au intervenit disfunctionalitati. Frictiunile au dus la o acutizare a tensiunii intre ei incat, pe langa faptul ca nu-si mai vorbeau, au ajuns sa-si faca rau unul altuia. Dupa o discutie fata in fata de maximum o ora au ajuns la concluzia ca atitudinea lor a fost o grava greseala care dusa la extrem putea sa le faca mult rau amandorura. Au avut nevoie doar de un liant care sa ii aduca fata in fata.
Concluzia.
Constientizarea comunicarii nu poate fi limitata de specializarea conflictului. Oamenii sunt aceeasi indiferent de probleme lor.
Cu tot respectul, inca odata aduceti argumente in favoarea argumentatiei mele.
Daca UE considera ca si in Romania se poate aplica o procedura care in Europa deja se aplica, nu vad care este problema.
De faptul ca factorul politic de la noi se comporta in mod egoist si iresponsabil nu putem acuza pe nimeni din afara. Nu putem decat sa ne uitam in propria ograda.
Cati dintre noi voteaza in parlament persoane de care nu au auzit decat la televizor.
Cati dintre noi l-au intrebat pe un parlamentar, trimis de aiurea si pe care l-au votat, ce a facut pentru comunitatea care l-a ales.
Este o falsa problema ca UE ne obliga sa implementam ceva. Ganditi-va cate semnale de alarma trage UE cu privire numai la justitia din Romania.
Noi ce facem in acest sens?
Ne uitam urat tot la ei pentru ca nu ne permit sa ascundem gunoiul sub pres.
Nu stiu de ce ne acuzati de aroganta doar pentru ca incercam sa aducem in discutie atat probleme, cat si solutii la profesia de care ne-am atasat si care se confrunta cu atatea piedici. Suntem constienti ca mai este mult pana departe, dar asta nu ne impiedica sa ne dorim mai mult.
Cu stima.
Trebuie sa intelegem ca situatia confidentialitatii in mediere este regula. Orice exceptie trebuie aplicata fiecarei spete in parte.
In ceea ce priveste situatia pe care ati descris-o mai sus apreciez ca ambele parti trebuie sa-si dea acordul de renuntare la confidentialitate. De asemenea si in ceea ce il priveste pe mediator, acesta se poate folosi de datele din cauza supusa medierii tot cu acceptul partilor.
Clauza de confidentialitate se aplica tuturor participantilor la mediere - mediator, parti, reprezentanti legali, persoane apropiate, experti, etc.
Atunci ati confirmat tot ce am argumentat mai sus.
Inseamna ca situatiile neclare din justitie, criticile constante pe care Romania le primeste in acest sens pot fi corectate si prin mediere.
Nu putem spune ca medierea este un panaceu universal valabil, insa pe de alta parte, prin mediere sunt aduse partile fata in fata. Durerea provocata de o eroare medicala, sau chiar de complicatii de neinlaturat in timpul actului medical este imensa atat pentru pacient, cat si pentru apropiatii acestuia.
Prin explicarea situatiei, prin discutii fata in fata sunt convins ca pot fi inlaturate multe neintelegeri.
In ceea ce priveste costurile necesare mediatorului pentru a profesa sunt intru totul de acord.
Referitor la celelalte aspecte trebuie sa va spun ca nu mai pot fi de acord.
Sa ma explic:
in primul rand negocierea si concilierea nu sunt profesii si in acelasi timp, desi sunt metode alternative de rezolvare a conflictelor, de-a lungul timpului acestea si-au demonstrat ineficacitatea.
Sa nu uitam ca inainte de aparitia oricarei neintelegeri are loc o negociere intre parti. Daca acestea ajung in instanta sau la mediator este clar ca negocierea a esuat. In ceea ce priveste concilierea se stie ca aceasta a fost obligatorie in contractele comerciale. Toate studiile o indica ca pe un mare esec. De ce? Tocmai din cauza lipsei unui intermediar neutru care sa vada situatia din perspectiva ambelor parti.
Referitor la arbitraj, trebuie mentionat ca partile se supun deciziei arbitrului. Aceasta metoda poate fi aplicata doar in anumite cazuri comerciale in care partile doresc sa se supuna deciziei unui arbitru.
Vorbiti de faptul ca restituirea taxei de timbru in mediere este un favor facut medierii. Nimic mai fals.
Intruna din sedintele de pregatire organizata de Consiliul de mediere, am avut placerea sa ascult o expunere a reprezentantului Camerei de Comert Italiene in Romania (scuze daca titulatura nu este exacta), in care ne-a prezentat situatia medierii in Italia. Pe langa alte aspecte, a spus un lucru care mi s-a parut extrem de interesant si anume faptul ca prin cresterea cu un procent de 2% a medierii au loc importante economii la buget concomitent cu reducerea semnificativa a duratei unui proces.
Ganditi-va si in Romania cate firme au activitatea blocata din cauza unor procese interminabile, ce pierderi imense sunt atat pentru buget, cat si pentru justitiabili, bani platiti din buzunarul fiecaruia.
De asemenea ganditi-va cui foloseste aceasta situatie. Oamenilor care sunt pe holurile instantelor, nici atat.
In final, apreciez ca trebuiesc lasate de o parte interesele partinice si constientizat faptul ca medierea nu face in niciun caz rau societatii romanesti. Nimeni nu a obligat statul roman sa implementeze medierea, sa creeze iluzia miilor de persoane care si-au ales aceasta profesie ca pot face ceva pentru societate.
Prin Legea 115/2012 au fost aduse o serie de modificari Legii medierii (Legea 192/2006).
Una din aceste modificari priveste restituirea taxei de timbru si anume prevederile art. 63 alin (2) si urm.
In vechea forma era prevazut ca :"Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cerea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia."
Prin modificare acest alin. dispune ca: "Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cerea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia, cu exceptia cazurilor in care conflictul solutionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje si cauze succesoarale."
Acum incercam sa gasim logica pe care legiutorul a avut-o in vedere prin scoaterea acestei facilitati destul de importante pentru mediere.
In primul rand nu cred ca s-a avut in vedere o mai buna eficienta a medierii deoarece orice justitiabil, dupa ce s-a informat cu privire la acest aspect, se v-a gandi de doua ori inainte sa apeleze la mediere.
De ce?
1. daca persoana nu este presata de timp sau nu este interesata de confidentialitatea spetei nu mai are nicio motivatie sa apeleze la mediator.
2. in situatia in care neintelegerea dintre parti a fost solutionata prin mediere, instanta va retine o taxa judiciara de timbru pentru o activitate pe care nu a desfasurat-o. In aceasta situatie nu sunt sigur daca nu se pune chiar problema necontitualitatii acestei modificari.
3. daca s-a avut in vedere cresterea veniturior la bugetul de stat, nu cred ca aceasta metoda de exploatare a nevoilor oamenilor este cea mai buna solutie.
In concluzie, credem ca se impune ca legiuitorul sa se aplece asupra acestor aspecte, in sensul de a reveni la situatia initiala in ceea ce priveste restituirea taxei judiciare de timbru, deoarece scopul medierii este in primul rand de a degreva instantele de judacata si de a inlatura pe cale amiabila animozitatile si conflictele de care este macinata societatea romaneasca.
Cu tot respectul, nu doresc o discutie in contradictoriu doar ca sa am dreptate cu orice pret.
In acest sens as dori sa aduc cateva lamuriri punctului meu de vedere si o sa ma folosesc de o paralela intre acordul de mediere si sa zicem un contract de vanzare cumparare in fata notarului (poate fi orice act incheiat intre doua parti in fata notarului).
1. Valoarea acordului de mediere este cel al unui inscris sub semnatura privata (art.58, alin.1 din L192/2006) care poate fi denuntat de catre oricare din parti, pe cand valoarea actului incheiat in fata notarului este cea a unui act autentic;
2. Ambele acte consfintesc intelegerea partilor sub conditia respectarii legii;
3. Actul notarial este intocmit de catre notar, iar acordul de mediere este intocmit in conditiile aratate mai sus;
4. Actul incheiat in fata mediatorului este supus cenzurii notarului public sau instantei de judecata.
Exemplele de lege cu dispozitii contrare si ambigue pot continua. Toate aceste aspecte nu fac decat sa ingreuneze implementarea profesiei de mediator si sa amblifice neincrederea justitiabililor in aceasta.
Va rog sa observati ca puntul meu de vedere este ca printr-o modificare legislativa acordul de mediere sa capete valoarea unui inscris autentic, prin asumarea raspunderii mediatorului in redactare (bineinteles fara a se interpune in intelegerea partilor).
Faptul ca legea este imperfecta nu trebuie sa ne inhibe in a ne exprima puncte de vedere in perfectionarea acesteia.
Cu stima
avocatnet.ro explicăm legislația
