Activitate Oprea Mihai 2

Vreau sa reformulez intrebarea mea si cu argumentar juridice.

Întrebare pentru forum avocați
Bună ziua,

Am o întrebare legată de practica notarială în cazul divorțurilor cu minori.

În situația mea, eu și mama copilului eram de acord asupra unei convenții privind șederea și programul minorului. Cu toate acestea, notarul ne-a spus că soluția dorită de noi „nu se poate”, deși, din câte am aflat ulterior, legea permitea autentificarea acelei convenții. În final am semnat altceva, doar pentru că am fost convinși că nu există alternativă.

Din punctul meu de vedere, această situație ridică probleme serioase:

1. Legea notarilor publici (Legea nr. 36/1995) prevede în art. 12 alin. (1) că notarul are obligația să explice părților înțelesul actelor și efectele juridice pe care le produc, iar în art. 13 alin. (1) că notarul trebuie să asigure ocrotirea intereselor părților și să prevină litigiile.
2. Codul civil impune, prin art. 1246 alin. (3) și art. 1247, ca actul să fie semnat cu un consimțământ valabil, neviciat, neafectat de eroare sau dol. Dacă noi am fost informați greșit că „nu se poate”, nu se discută oare despre un viciu de consimțământ?
3. Art. 263 Cod civil statuează că orice măsură privind copilul trebuie să respecte interesul superior al acestuia, iar art. 18 alin. (2) din Legea 272/2004 consacră dreptul și obligația părinților de a lua împreună deciziile importante pentru copil. În cazul nostru, voința comună a părinților a fost împiedicată printr-o informație falsă furnizată de notar.

Întrebările mele pentru colegii avocați sunt:
- Dacă notarul respinge o soluție permisă de lege și induce părților o variantă diferită, actul astfel încheiat poate fi atacat pentru viciu de consimțământ?
- Există în alte state europene reglementări mai clare prin care părinții să fie informați detaliat înainte de a semna convenții cu privire la minori?
- Nu ar fi util ca, la nivel național, să existe o broșură obligatorie pentru părinți (în format standardizat), care să explice drepturile copilului, obligațiile părintești și posibilitatea de a veni cu o convenție redactată de avocat? Iar notarul sa aiba obligatia de a inmana aceasta brosură.

Consider că lipsa unei informări corecte și complete poate avea consecințe grave asupra drepturilor părinților și, mai ales, asupra interesului superior al copilului.

Vă mulțumesc anticipat pentru opinii!

Bună ziua!
Va rog dacă este posibil sa îmi oferiți o a doua opinie referitor la speță mea.
În fapt am pe rol în faza de apel un proces de "constatare dreptului de proprietate" (un teren). Eu sunt reclamantul.
Terenul a fost cumpărat în 2007 cu o procura falsa, mandatar fiind fiul.
Instanta a desființat actele de vânzare cumpărare în 2013.
Am deschis un proces și într-un final am ajuns la o înțelegere.
Pe fond la final am ajuns la o înțelegere cu partea pârâta sa-mi cedeze toate drepturile asupra terenului și ștergerea din cartea funciara printr-o declarație de aghiesare la notariat și prezentata in instanta. Lucru cu care a fost de acord și instanta.
Achiesarea sa făcut la notar, dar sub pretenția a unei sume de bani.
În paralel s-a făcut și o declarație ca au primit și banii respectiv.
Concluzia instantei a fost ca a luat act de înțelegerea părților prin Achiesare dar find faptul ca se precizează de o "tranzacție = suma" se pronunța prin a urma procedura de tranzacție prin suplimentare.
Întrebarea mea este:
Noi (părțile), era mai bine în fac în loc de "Declarație" ca au primit banii "Contract de tranzactie"?
Deși în declaratie este specificat pentru ce au primit suma și ca renunță în favoarea mea la toate drepturile și sunt de acord cu transferul de proprietate și ștergerea tuturor notarilor din cartea funciara.
Dar cu toate astea pe font nu s-a putut pronunța sub motivarea ca este "alta" procedura de tranzacție.

După părea dvs era mai corect
Contract de tranzacție?
Sau dacă aveți o alta perspectiva?, de exempu rezolvarea directa prin notariat.

Mulțumesc!

Cu stima!
Oprea Mihai