Ce este viciul

Ca "omul este masura tuturor lucrurilor", credeam si eu, pana sa inteleg ca egocentrismul renascentist este o estesugita minciuna. Mestesugita sau nu, tot minciuna ramane. Iar egocentrismul este printre cele mai mari. Si mie imi plac adancirile filozofale ale unor idei, precum imi plac si o multitudine de lucruri de o moralitate discutabila, pe care le fac repetitiv, dar pe care le repugn si alung imediat ce simt chiar si umbra degradarii! =D>, Dar cred ca aceasta putere nu vine numai de la mine, ca masura a tuturor lucrurilor! Fiindca atunci, asi putea oricind sa... nu mai am nicio masura! Si de aceea incerc sa raman permanent constient ca fara ...Ceva ce desi pare ca vine din noi, are o radacina mai ...inalta, nu prea am fi in stare sa alungam degradantul si nici sa dobandim virtutile. Scriu asta si aici, desi ceva timp mai devreme am scris prin mesaj privat, unui prieten tot din avocatnet. Dar fiindca se potriveste ca o manusa...:D Ori stiind cate slabiciuni si ...vai capului meu :((...mai am, imi dau seama ca nu merit prea multa (auto)apreciere! Si tocmai destul de incercat ...in rele fiind:"> ..candva si nici acum prea virtuos, am inceput sa inteleg, la un moment dat, ca tocmai credinta si...El...sunt sursa virtutilor, ca singura cale de alungat viciile. Dar asta a venit mult mai tarziu...la inceput...stiti si voi bine,...cand ne credem Dumnezei pe pamant, in consecinta atotputernici si vesnici etc.=D>...nici nu puteam sa vad altceva decat...stralucirea mea:">:D :D:"> Care, culmea, imi cam dadea dreptul la orice...credeam eu ca e bine!
Apoi, cu norocul dorintei de cautare, ale carei limite nu le ingradeste niciodata niciun om intelept:) si cu norocul intalnirii cu un om de exceptie (si nu numai/ parintele Argatu de la Cernica, fie-i tarana usoara), am inceput sa ...inteleg...si apoi sa mai si primesc...fiindca nu poti vedea ce-ti arata cineva daca nu vrei sa deschizi si ochii sau, chiar deschisi fiind, sa te uiti intr-acolo:D!
Dar nu inseamna prea mult...fiindca am mai invatat ceva: cand invingi ...un pacat, cele care raman tind sa-i umple locul!:( Asa ca nu sunt cu nimic mai virtuos ca altii, ci probabil (sau fooooaaaarte putin probabil) ca vad doar mai bine ca altii ce pacate am. Iar nu ca am mai multe virtuti, ci doar ca stiu care ar fi, iar asta nu vine de la mine, asa ...aprioric...ca masura a tuturor lucrurilor:(. Iar daca asi avea cu adevarat mari virtuti (zic si eu numai asa...exemplificativ :( ), prefer sa ma uit tot la defecte, iar la virtuti deloc (ale mele bineinteles), fiindca virtutile si daca sunt si cresc nu fac rau, iar pacatele (defectele) sunt cele cu care trebuie luptat. Ori asta se poate numai daca le cauti, le privesti, le identifici si apoi te lupti cu ele! Deci necesita maaaare atentie...asa de mare incat este bine sa lasam altora timpul si placerea de a ne vedea virtutile!:D
Si cred ca asta presupune mare barbatie (dupa iubirea femeilor =D>). Gluma, desi intentionata, ascunde un adevar cu care se lupta multi barbati, .B-)
Cu prietenie,

Alegoria broscutelor

A fost odata un grup de broscute... care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori,pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.
Cursa urma sa inceapa...
Totusi...
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in varful turnului.
Tot ce se auzea erau exclamatii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“
sau:
„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze
...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...
Spectatorii continuau sa strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa se afla ca...
Broscuta invingatoare era SURDA !!!
Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci:
Fii MEREU …OPTIMIST!

Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cand cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!
Gandeste-te:
Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

Prin analogie cu subiectul dezvoltat...nu cred ca exista vreun om fara vicii (mai mari sau mai mici). Insa, daca le recunosti si...surd...lupti cu ele...poate...pana la urma...reusesti. Cred eu, ca e important, chiar daca viciile tale sunt mai mari sau mai mici, ca in viata sa nu faci pe nimeni sa sufere.
Asta inseamna oare ca daca nu se cunosc (de catre ceilalti) si nu provoaca suferinta...ele nu sunt asa de grave?#-o...greu de spus.