Cenzurarea onorariilor avocatiale de catre instantele de judecata

Nu inteleg toata tevatura despre onorarile avocatilor. Atata timp cat onorariul se stabileste liber intre client si avocat, de ce oare clientii vorbesc dupa de "onorarii nesimtite"? Este drept ca instanta intervine doar in reducerea cheltuielilor de judecata la care va fi obligata partea care cade in pretentii, pt. evitarea abuzului de drept. Desi sincer, avand in vedere ca un contract de asistenta juridica are in principiu caracter "intuitu personae" problema poate fi privita asa: este posibil ca respectiva persoana sa nu fi avut castig de cauza daca angaja un avocat cu un onorariu mic. Cu alte cuvinte cred ca profesionalismul trebuie rasplatit pe masura.

Este adevarat, onorariul se stabileste intre client si avocat=D>. Problema insa depaseste acest cadru cand instanta de judecata face opozabil contractul de asistenta juridica partii cazute in pretentii si nu cenzureaza cuantumul onorariului, desi este evident ca acesta este cu totul si cu totul exagerat. Onorariile exagerate ma duc cu gandul la un act de coruptie. Daca pentru un litigiu de maxim 2500 lei, avocatul factureaza/pretinde servicii ( asistenta si reprezentare pe parcursul a doua termene de judecata, in care la unul depune inscrisuri si la celalat pune concluzii pe fond) in cuantum de 5000 lei, iar completul de judecata este schimbat de 4 ori in timpul judecatii derulate pe parcursul a 5 termene, pentru ca la ultimul termen cauza sa fie preluata de un judecator care intra pentru prima data in procesul respectiv si la acelasi termen ramane in pronuntare si da o solutie favorabila avocatului, termen la care avocatul depune si factura privind onorariul, factura emisa in dimineata acelasi zile, pentru mine este limpede ca s-a ajuns la o intelegere oculta iar onorariul se imparte cu cineva.B-). Si pentru ca imăparteala sa fie multumitoare pentru toti cei implicati, onorariul se fixeaza si se comunica instantei in chiar ziua pronuntarii .Recent am vazut la TV stirea ca un avocat a fost arestat preventiv pentru ca a soliciat 100.000 lei pentru falsificarea unui inscris. Presupun ca nu avocatul realiza falsul material si ca o parte din onorariu avea destinatia catre falsificator sau catre altii care trebuiau sa valideze falsul printr-o recunoastere judiciara, oficiala. Deci, se poate si se practica.#-o
In speta pe care eu am postat-o ca intrebare pe forum, la ultimul termen de judecata, avocatul a depus o factura, in copie aproape ilizibila, din care rezulta ca beneficiarul seviciilor sale este consiliul local al unei comune. Or, eu nu m-am judecat cu acel consiliu, ci cu comisia locala de fond funciar care nu este o entitate in subordinea consiliului. Comisia de fond funciar, potrivit art. 52 din Legea 18/1991 este reprezentata legal de primar sau prin conventie de unul din mebrii comisiei. Consiliul local nu are nici o treaba in povestea asta, nu a fost parte in proces iar legea nu-i da dreptul sa reprezinte comisia locala de fond funciar. Contractul de asistenta juridica este incheiat intre avocat si primar in calitate de client. Dar nici primarul nu a fost parte in proces. Lucrurile acestea puteau si trebuiau vazute de judecator. El se putea sesiza din oficiu ca onorariul este exagerat peste poate, ca beneficiarul servciilor de asistenta si reprezentare este primarul, care nu este parte in proces iar platitorul onorariului este consiliul local care da banii din bani publici. Intr-o asemenea situatie, cu un onorariu dublu fata de valoarea litigiului, cu 4 judecatori schimbati in 5 termene de judecata, este lipede, cel putin pentru mine, ca onorariul nu reprezinta doar plata pentru munca avocatului ci si plata pentru o solutie favorabila. In termeni judiciari, asta insemna coruptie. Nu este pentru prima data cand auzim de relatii infractionale intre avocati si judecatori. La mijloc este onorariul exagerat. Pe subiectul si pe speta acesta poate ca ma sa mai scriu. Deocamdata am cerut presedintelui judecatoriei sa-mi comunice motivele care au dus la incalcarea principiului continuitatii in judecarea cauzei de la repartizarea aleatorie si pana la pronuntare, in cauza fiind schimbati 4 judecatori, cate unul la fiecare termen, pana s-a ajuns la judecatorul potrivit.

As vrea sa existe mai multi oameni care sa judece drept ca domnul Leonte...Dar atunci vor ramane judecatorii fara procese interminabile si bietii avocati ar trebui sa munceasca pe salariul minim pe economie.

si uite asa, uitandu-ma pe aici, m-am lamurit si eu, de ce, dintr-o data, firma Baias a inceput sa ceara cheltuieli de judecata de 29.000(fond+apel), ptr niste procese pe care le are cu vreo 15 promiteti cumparatori, care vor sa-si recupereze in instanta avansul dat ptr achizitionarea unor apartamente in complexul New Town.
Este adevarat ca intampinarile lor au cate 20 de pagini, dar sunt facute cu copy-paste, una dupa alta, si de cele mai multe ori pe pagini intregi bat campii. La fond au fost maxim cate 5 sedinte, la apel 2-3. Asta inseamna ca ptr fiecare sedinta, care a durat cel mult 2 ore, si-au luat 3600 lei.
Din momentul in care au aparut si aceste cheltuieli nesimtite, au inceput si procesele sa se piarda.... Mai mult, au bagat facturi de pe la alte procese, si desigur ca instanta nu a observat.....

Pe scurt: Daca judecatorii n-ar avea dreptul sa "cenzureze" (reduca) cuantumul cheltuielilor de judecata ar urma ca celeilalte parti din proces - cea care a pierdut - sa-i fie opozabil un act juridic fata de care este tert. :O ceea ce este absurd.
Ceva mai pe lung:
1. Regula este ca orice act juridic produce efecte numai intre partile contractante iar "tuturor celorlalti" - cei care nu sunt parti in contract - contractul nu le profita si nu le dauneaza.
2. Intre categoria partilor din contract si categoria tertilor, cei carora contractul nu le profita si nu le dauneaza, exista o categorie intermediara numita avand-cauza din frantuzescul "ayant cause". Sunt avanzi cauza succesorii universali sau cu titlu universal si creditorii chirografari, acestora contractul fiindu-le opozabil in temeiul dreptului pe care l-au dobandit de la una din partile contractante numita "autor".
3. Se poate observa acum cu mare usurinta ca intre reclamant si parat nu exista niciun raport juridic de natura celui autor/avand-cauza iar pe cale de consecinta contractul incheiat intre reclamant si avocat nu-i este opozabil paratului.
4. Nefiindu-i opozabil acest contract este fara relevanta cat a platit reclamantul avocatului sau pentru ca instanta va putea reduce cheltuielile.
5. Asadar instanta nu cenzureaza raportul juridic avocat client ci raportul juridic de drept procesual civil intre reclamant si parat.
6. Daca instanta n-ar putea reduce cheltuieli de judecata excesive ar putea urma o situatie de genul urmator: X, reclamant cu o avere suficient de mare are un litigiu minor (5 cm de teren agricol extravilan pe o lungime de 6 m) cu Y, persoana mult mai saraca. In urma castigarii litigiului X face dovada ca a paltit firmei de avocatura "Succes, Succes si foarte, foarte, foarte multi asociati" suma de 100.000 euro. Daca instanta il condamna pe Y sa plateasca 100.000 euro acesta, in urma executaii silite, va ajunge in strada, fara masina, fara niciun bun si cu 1/3 din salariu poprit pentru urmatorii 25 de ani. Cativa ani de inchisoare par floare la ureche fata de o astfel de condamnare la cheltuieli de judecata in urma unui proces civil, nu-i asa?
7. Consecinta cea mai usor de observat ar fi ca oamenii bogati ar castiga orice litigiu cu cei mai saraci decat ei pentru ca acestia ar ceda fiind inspaimantati de "sabia lui Damocles" reprezentata de cosmarul pierderii procesului urmata de pierderea tuturor bunurilor agonisite vreme de o viata.