Asa este. Dar, castigand un proces doar pentru cineva este bogat este doar o fata a medaliei. Reversul -- cineva este corput, intrucat a dat castiga de cauza bogatului, nu pe considerentul ca are dreptate, ci pe acela ca .... are bani. Concluzia, inevitabila, este ca justitia a devenit o marfa, care poate face obiectul cumpararii. Ceea ce este extrem de grav. La adapostul unei aparente de drept, se dezvolta coruptia. Intrebarea e cum de nu sunt descoperiti judecatorii corupti, care in mod evident dau solutii strambe, dar in favoarea celor cu bani ? Daca o sa faceti o plangere la Inspectia judiciara din CSM o sa vi se raspunda ca aspectele semnalate nu fac obiectul investigarii de catre Inspectie intrucat aceasta ar insemna incalcarea independentei judecatorului, care judeca potrivit propriei sale convingeri. Inspectia poate fi sesizata, nu in legatura cu o solutie controversata, ci cu o abatere savarsita de magistrat. Art. 99 din Legea 303/2004... Magistratul pentru a da o solutie convenabila uneia din parti, desi aceasta nu are dreptate, recurge in motivarea hotararii la fictiuni juridice, la rationamente bazate pe prezumtii si ipoteze false, construind astfel o argumentatie care, din perspectiva logicii formale, pare imbatabila. Dar, daca una din ipotezele ratinamentului este fala, in mod firesc concluzia nu poate fi decat falsa. Inspectia judiciara spune ca acesta este un defect de judecata care poate face obiectul caii de atac. Dar ce ne facem daca defectul de judecata este voit ? Si ce ne facem daca defectul de judecata este in ultima instanta, in recurs, atunci cad hotararea devine definitiva si irevocabila. Eu cred ca Inspectia judiciara ar trebui sa se aplece mai cu multa atentie asupra cauzelor in care onorariile avocatilor sunt mult exagerate in raport cu valoarea pricinii, in raport cu activitatea prestata de avocat... Lipsa de rezonabilitate a onorariilor avocatiale, ascunde traficul de influenta. In speta pe care o prezentasem la inceput, am aflat ca avocatul este sotul unei doamne judecatoare de la un anumit tribunal. Deci, paratul si-a angajat un avocat cu sotie judecatoare. Dece ? E o simpla intamplare ? Poate. Dar , atunci cum se face judecatorul a acceptat sa fie depus inscrisul privitor la onorariul de avocat la 4 zile dupa ncheierea dezbaterilor. Din perspectiva litigiului, onorariul in cauza pare a fi un onorariu de succes. Insa, stabilirea unui onorariu de succes, dupa incheierea dezbaterilor, dar inainte de pronuntare, ridica un mare semn de intrebare. Se stia cu certitudine cine va castiga procesul?
Si eu cred ca instanta poate "umbla" numai la cheltuielile de judecata NU SI LA ONORARIILE stabilite prin conventie bilaterala (contractul de asistenta juridica) intre avocat si clientul sau.
Daca instanta de judecata da castig de cauza unei parti, dar considera ca suma solicitata cu titlu de cheltuieli de judecata (taxe de timbru, expertize, altele, onorariu de avocat) este prea mare, poate doar sa oblige partea adversa sa plateasca celui care a castigat procesul (clientul avocatului) numai o parte din sumele cheltuite (asa cum am spus ...taxe, expertize, onorarii...) NU SI SA DIMINUEZE ONORARIUL AVOCATULUI.
Cu alte cuvinte, onorariul convenit de avocat cu clientul sau SE INCASEAZA de la acesta iar instanta poate SA-L OBLIGE pe cel care pierde procesul sa plateasca sub forma cheltuielilor de judecata doar o parte din onorariul platit de clientul avocatului.
Asa cred eu ca ar trebui sa functioneze cenzura instantei cu privire la onorariile de avocat...
In rest, NUMAI DE BINE !!!