Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

În şanţuri - George Coşbuc


Burcel în şanţ muri strivind
O tigvă păgânească,
ªoimu-n rădan căzu răcnind:
Moldova să trăiască!
Curcanul cel voinic şi bun,
El, Peneş, spune-acestea,
Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun
Deplin acum povestea.

Burcel era oltean, un pui,
Ajuns din întâmplare
Între flăcăii din Vaslui,
Viteaz minune-mare.
Iar când muri, strivind în şanţ
O tigvă păgânească,
Strigat-a bietul dorobanţ:
Muntenia să trăiască!

Burcel şi ªoim, trăsniţi în zbor
Căzură-n şanţ deodată;
Strigând deodată ţara lor
Cea-n două despicată.
Alăturea de ei gemea
Căzut şi căpitanul,
Izbit de moarte se trudea
Cu ochii-nchişi sărmanul.

El auzise pe cei doi
Ce spuseră-n cădere,
ªi jalnic se-nălţă-n noroi,
Privindu-i cu durere.
ªi zise-apoi: O ţară e,
Cum una ni-e-mânia!
Muntenia, Moldova ce?
Trăiască România!

Atunci şi ªoimu şi Burcel
Cu faţa înseninată
Priviră lung şi-adânc la el,
ªi-au tresărit deodată.
Spre-acelaşi loc, spre nord privind,
ªi sus apoi, tăria,
Toţi trei strigar-atunci murind:
Trăiască România!

Destinul iubitorilor de neam - Leonida Lari


Fratelui Grigore

E Pastele Blajinilor, Grigore,
Un Paste ca si tine de blajin,
Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore
Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin.

Cat de frumoasa-i asta primavara
Si o privesc prin geam cu mult regret,
Iar viata mi se-mprastie fugara –
În lume e strain orice poet.

Straini suntem si noi ce nu o data
Am aparat românii de straini,
Si-acum ni se întoarce drept rasplata
Înjuratura fratilor români.

Ne urla dintr-o sete de putere,
Pe noi, ce libertate am dorit,
Pe noi, ce-am stat printre mitraliere
Si din masini aprinse am tasnit.

Pe noi ne-njura, Grig, cum naiba iese,
Cand haituiti si ierni, si primaveri,
Nu-am fost pentru-un partid cu interese,
Ci pentru interesul unei tari?

Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie
De la aceste mreje diavolesti,
La Chisinau, noi – calul de bataie
Si iarasi noi batuti – la Bucuresti?

Pai, iese, frate, iese la-ndemana
Unor vanduti, uitati de Dumnezeu,
Se pare, ne lucreaza-aceeasi mana
La Bucuresti, ca si la Chisinau.

Aceeasi mana si pe-aceleasi coale
De ziar cu spectru antiromânist,
Ce vine dinspre Internationale
Si îl aduce-n lume pe-Anticrist.

E Pastele Blajinilor, e casta
Cinstire-a celor morti, chiar si straini,
Cît de frumoasa-i primavara asta,
În care am fi fost printre blajini!

Da, am fi fost si-n parc, si-n strazi, si-n piata,
Facuti, precum multimea, mototol,
Dar cate ori vazut-am moartea-n fata,
În jurul nostru se crea un gol.

Un gol, un vid cumplit de aparare,
Deschis de undeva dinspre Arhei,
Un cerc ciudat, o aura, o stare,
De parca salvatoare de idei.

...Ard lumanari de Paste pe sihastre
Morminte unde Nistru curge-atent,
Unde e floarea natiunii noastre
Trimisa-n lupta fara armament.

Trimisi într-un razboi de mantuiala,
Ce n-avu sens sa fie declansat,
Sangele nevarsat în capitala
La margine de Nistru s-a varsat.

Frate Grigore, mi se face para
În suflet si ma ia un foc buiac,
Pe cand mureau baietii pentru tara,
Tarii trageau la vodca si coniac.

Si mai radeau, si mai faceau si bancuri,
Avand de garda cate-un ienicer,
Cand oase de copii trosneau sub tancuri,
Cand sandele striga pana la cer!

Mi s-a scarbit de-aceasta lume, frate,
Desi de sus e-al apararii cerc,
Unii se lupta pentru libertate,
Iar altii pentru-un ieftin feerverc.

E pastele Blajinilor, Grigore,
Si moarte n-am, si viata tot nu am –
Si nu traim pe zile, ci pe ore
Destinul iubitorilor de neam.


Sursa / [ link extern ]

Te inteleg o Tepes - Alexandru Macedonscki

Te înţeleg, o! Ţepeş-vodă,
Ţepeş-vodă mare domn,
ª-aş voi să te văd astăzi
Deşteptându-te din somn!

Simt în mine câteodată
O mânie ca ş-a ta,
ªi de-ar fi ca să-ţi iau locul,
Ţepeş, eu te-aş imita!

Visurile tale sumbre
Pentru mine nu sunt noi…
Ţepeş, Ţepeş, lasă-ţi groapa,
Să mai vii şi printre noi!

Muică ţară !

de Marius-Adrian Porojnicu



Noi ne mandrim cu tine ,muica
...Si prazu-l ridicam:steag si catarg,
Can' saltam hora, ori plosca de tuica,
Ori sabia : ca neamu' ne e drag !

Suntem ai dracu','nfipti si bagareti
Si patima,punem in sentimente :
Sa nu ne'njuri de mama,de tara sau de neam,
Ca nu-i nimic mai rau decat dusman juvete !

Istoria ne sta drept marturie:
Am dat si sange mult , dar si sudoare,
Nu ne-om lasa calcati pe bataturi
Maicuta, cat pe cer 'om avea soare !

Sunt multi ce'ncearca sa ne fure rodul:
Si-i incercam, ca sa avem temei
Sa-i pedepsim: tarana si cu glodul
Ni-e martor: cum ca ne putem scapa de ei !


Sursa / [ link extern ] /

Lor ce le pasă cum e trăiul

poezie de Constantin Tănase

În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
ªi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul