Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

Noi vrem pamant

de George Cosbuc

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
ªi m-ai scuipat şi m-ai bătut
ªi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
ªi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
ªi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
ªi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

ªi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ ? şi noi creştini suntem!
ªi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
ªi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
ªi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
ªi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

Fals indemn pentru un sentimental
-Adrian Paunescu- (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălti, judetul Bălti, Basarabia, astăzi Republica Moldova - d. 5 noiembrie 2010, Bucuresti)


N-am sa mai sufar, n-am sa mai plang,
Ca se aproba, ca nu se aproba,
Mi-am lasat rana la garderoba,
Lumea o vad doar cu ochiul meu stang.

E mult mai bine, e aproape sfant,
Sa nu te-amesteci in nicio lupta,
Doar sa contempli lumea corupta,
Sa nu te miri de ce vezi pe pamant.

Nu face bine, ca esti suspect,
Poarta-ti fiinta nevertebrata
Ca pe-o flasneta prin lumea toata
Pune-ti pe chip egoismul abject.

Stai intre cauza si efect
Sa nu fii duios niciodata.



Din volumul Manifest pentru mileniul trei, Editura EMINESCU, Bucuresti, 1984, pagina 620

Răutate

de Gherlea Florin Dan

Sunt confuz şi n-am ce zice

nu simt inima din mine

nu simt vorbele frumoase

ce-ar putea să mă aline

nu-ţi doresc să şti necazul

şi nici jalnica durere

nici măcar o vorbă rea

ce-ar putea să te-ntristeze

m-ai vedea lovit cu pietre

chinuit batjocorit

te-aş vedea înconjurat

veşnic doar de bucuri

de ce oare se aşează?

ura asta peste tine

ai putea să fi un înger

fără lacrimi şi suspine

te apleci cu o ureche

la minciuni şi vorbe grele

o tu omule cu minte

te-am crezut mult mai stabil

când o fi să pleci departe

uită-te puţin în spate

şi-ai să vezi mulţimi de oameni

ce vor zice “IARTÃ-L DOAMNE"

In marea trecere
de Lucian Blaga

Soarele-n zenit ţine cântarul zilei.
Cerul se dăruieşte apelor de jos.
Cu ochi cuminţi dobitoace în trecere
îşi privesc fără de spaimă umbra în albii.
Frunzare se boltesc adânci
peste o-ntreagă poveste.

Nimic nu vrea să fie altfel decât este.
Numai sângele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilărie,
ca un cerb bătrân
după ciuta lui pierdută în moarte.

Poate a pierit subt stânci.
Poate s-a cufundat în pământ.
În zadar i-aştept veştile,
numai peşteri răsună,
pâraie se cer în adânc.

Sânge fără răspuns,
o, de-ar fi linişte, cât de bine s-ar auzi
ciuta călcând prin moarte.

Tot mai departe sovăi pe drum -
şi, ca un ucigaş ce-astupă cu năframă
o gură învinsă,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna să tacă,
să tacă.

Contabilitate
-Marin Sorescu-


Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
ªi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
ªi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

ªi, în sfârşit, o soartă
ªi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem-una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).