dreptul de a fi tata

Doamna avocat,

in primul rand, ca sa fac pe plac scrupulosilor de pe forum, va prezint scuze pentru ca am crezut ca m-ati incadrat in categoria primatelor (adica "urangutan"). Nu mi-ati cerut-o dvs. dar colega dvs AVLIL e foarte convinsa ca va datorez scuze. Eu i-am spus ca intuiesc ca mi-ati inteles mesajul mai bine decat domnia sa, dar in interesul "colaborarii intre popoare" iata... va prezint scuze. (daca veti avea nevoie de un avocat v-o recomand pe doamna AVLIL ...) Cateodata ma intreb de ce uitam sa mai luam si in gluma unele lucruri......

Sa trecem la lucruri mai importante. Eu m-am inscris in TATA daca vreti din ... disperare. Daca va amintiti deschisesem in primavara un subiect pe forum "strangere semnaturi pentru custodia comuna". Apoi am fost contactat de o alta asociatie care mi-a propus sa devin membru dar ceea ce se dorea de la mine era sa strang fonduri si in opinia mea nu prea avea legatura cu scopul propus. Nu-i dau numele sa nu ma trezesc dat in judecata intrucat forumul e public. Am intrerupt colaborarea.

Am inceput sa lupt de unul singur, mi-am facut un site pe care l-am intitulat "nu am divortat de copilul meu" iar la un moment dat am dat peste TATA. Nu sunt avocatul TATA dar mi s-a parut ca este mai focalizata pe problema relatiei tata-copil decat cei dianinte. sincer va inselati cand spuneti ca TATA militeaza pentru "scoala-te tu sa ma asez eu".

Va dau un exemplu. Am avut conferinta de presa la Cluj iar un reporter pus pe gasit nod in papura m-a abordat "ex-abrupto": "Domnule Campean fetita dvs va avea ciclu, cuma va descurcarti?" si i-am raspuns ca n-a inteles nimic, sau n-a vrut sa inteleaga nimic. De cate ori am ocazia subliniez: EU, NOI, MILITAM PENTRU EDUCAREA COPIILOR PRIN COMPLEMENTARITATEA PARINTILOR, INDIFERENT DE TRASEUL PE CARE IL IAU IN VIATA CEI DOI PARINTI. De aceea reporterei tv i-am raspuns ca fetita mea, in opinia mea, are si mama nu doar tata, dar aceeasi fetita in opinia mamei are numai mama.

Decat urangutan mi se potriveste mai bine Don Quijote. :)

Nimeni nu vrea sa se ridice deasupra argumentelor gen"cine schimba pampers-ul". Chiar daca mama face acest lucru, chiar daca tatal face acest lucru, nu despre asta vorbim. Ci despre dreptul copilului de a creste avand in viata sa de copil constant pe ambii parinti, despartiti sau nu. Sa-l lasam pe copil ca dupa ce va vedea cum decurg lucrurile sa poata spune la maturitate daca unul din parinti a fost mai bun sau mai rau. Dar pentru asta trebuie mai intai sa ridicam bariera pe care legea o pune in prezent in fata tatilor, fie ei rai sau buni.

Eu am trait pe pielea mea aceasta poveste. Tatal meu nu era un tata rau, dar nici nu se omora sa fie prezent non-stop langa mine. Dupa divort, mama a decis.... ca nu mai am nevoie de tata, asa cum procedeaza majoritatea femeilor si astazi. Tata m-a cautat constant, dar n-am stiut acest lucru. Toata copilaria si adolescenta am tanjit dupa tata. Stiu ca mama a fost intotdeauna un parinte devotat pentru mine, dar a gresit fundamental cand m-a izolat de tata, crezand ca imi este mai bine. Revad in societatea de azi repetandu-se la infinit aceeasi greseala de catre mame. De aceea am decis sa lupt. POate (desi nu-i doresc) fetita mea peste ani sa ajunga intr-o situatie asemanatoare. Imi doresc pentru ea sa fie mai inteleapta: daca se poate sa ocoleasca divortul, dar daca nu (si nu trebuie sa fie o tragedie) sa stie sa isi asculte copilul si nu sa-i impuna ce crede ea ca ar trebui sa simta copilul.


Cu stima,
Remus Octavian Cimpean
atat individual cat si ca asociat TATA

remusoctavian a scris:

in primul rand, ca sa fac pe plac scrupulosilor de pe forum, va prezint scuze pentru ca am crezut ca m-ati incadrat in categoria primatelor (adica "urangutan"). Nu mi-ati cerut-o dvs. dar colega dvs AVLIL e foarte convinsa ca va datorez scuze. Eu i-am spus ca intuiesc ca mi-ati inteles mesajul mai bine decat domnia sa, dar in interesul "colaborarii intre popoare" iata... va prezint scuze. (daca veti avea nevoie de un avocat v-o recomand pe doamna AVLIL ...) Cateodata ma intreb de ce uitam sa mai luam si in gluma unele lucruri......

In gluma sau nu, pe acest forum nu atacam persoane ci discutam idei. Indiferent ce crede altcineva si cum interpreteaza scrierile dvs, discutia trebuie sa ramana una civilizata, despre ideea dezbatuta si nu despre cei care participa la ea.
Va rog sa nu mai faceti remarci de acest gen.
Multumesc pentru intelegere!

Situatia aceea cu reporterul e de-a dreptul idioata.
Nu inteleg deloc de ce ati incercat sa convingeti un om atat de obtuz cu argumente... Poate era tare interesant sa o intrebati daca prin aceasta intrebare recunoaste ca, in cazul ca ar da nastere unui baiat, ar fi indicat ca acel copil sa fie crescut de catre tata si nu de catre ea... :-/
Caci, sincer, oare cum i-ar explica doamna mama-reporter baiatului de 12 sau 14 ani despre ce inseamna polutie nocturna, caci si fiul ei va avea asa ceva, cum si fiica dv. va avea ciclu.
Acestea sunt intrebari de oameni limitati, nu cred ca merita sa va chinuiti neuronii sa gasiti raspunsuri logice. Daca intrebarea e pusa in genul unui copil de 12 ani, poate ca asa trebuie tratat si cel ce intreaba.
Stiu parinti care explica despre viata sexuala copiilor lor de sex contrar... Nu inteleg care e problema, exista net, un parinte cauta, citeste si invata... si poate apoi sa discute. Caci oricum in viata fiecarui parinte vine un moment in care va trebui sa gaseasca raspunsuri si explicatii unor situatii pe care, personal, nu le-a intalnit, nu le-a experimentat...
Asa incat, rusine acelei reportere care are astfel de idei!

Cu privire la mesajul dv. insa, am citit acolo o idee uimitoare, care tindea sa egaleze in limitare intrebarea reporterei. Si va intreb cum credeti dv. ca gandesc oare copiii? Ca tata e mai bun, ca mama e mai buna?
Copiii simt nevoia amandurora si, asa cum un parinte nu va diferentia intre copiii sai, niciun copil nu va diferentia iubirea pentru cei doi parinti ai sai.
Cum sa spuneti ca atunci cand va ajunge la majorat copilul va putea decide care parinte a fost mai bun... asta in situatiile in care copilul e crescut de amandoi parintii.
Adica vorbim despre o intrecere, un razboi rece intre parinti chiar si atunci cand lucrurile ar sta dupa cum va doriti dv.? Si atunci intreb: exista vreo situatie pe care ati putea s-o acceptati, fara vreun conflict?
Caci imi pare ca simtiti nevoia de a va razboi, de a va intrece cu celalalt parinte, indiferent de situatie. Pacat... poate de aceea si fosta dv. sotie a obosit... Nu stiu...

Andreea Lisievici a scris:

remusoctavian a scris:
discutia trebuie sa ramana una civilizata, despre ideea dezbatuta si nu despre cei care participa la ea.
Va rog sa nu mai faceti remarci de acest gen.
Multumesc pentru intelegere!

am scris ceva necivilizat?:((

Confundati termenii.

Doamnei AVLIL i-ati facut observatie cand a intervenit in dialogul dintre mine si d-na Romascanu cu remarci personale?

NU cred ca a fost potrivita observatia dvs. Dialogul este civilizat si nu a fost nimeni jignit, nicid-na AVLIL si nici eu. Nu m-am gandit cand am scris in mesaj despre "scrupulosii" de pe forum ca veti interveni .... dumneavoastra.

O discutie poate fi civilizata chiar si pe contre sau daca exprima aprecieri personale. Rolul dvs este sa monitorizati ca decenta si nivelul discutiei sa nu coboare sub limitele bunului simt ori aceste lucruri nu au fost depasite.

V-ati grabit cu avertismentele, parerea mea.

cu stima

Remus Octavian Campean

Nu, nu, cred ca nu m-am facut bine inteles. Am vrut sa transmit exact contrariul, adica din sufletul copilului nu are cum sa lipseasca niciunul din parinti. Si dadeam chiar exemplul meu in care cu toate ca am avut o mama foarte devotata, a gresit interzicandu-i tatalui sa ma vada, iar eu am continuat sa-i iubesc in egala masura, chiar daca recunosc devotamentul superior al mamei mele fata de mine ca si copil in comparatie cu al tatalui. Tocmai ca nu e concurenta intre parinti, asta trebuie sa inteleaga toti parintii, fie ei mame sau tati.

Exact ce spuneati si dvs. Cred ca eu nu m-am exprimat forte clar.