Comentarii literare - satire - parodii - pamflete - fabule

Question

Discuție deschisă în Cultură generală

Comentarii literare - satire - parodii - pamflete - fabule

Utilizator 13:00, 1 Octombrie 2010

Dacă Andreea E a ajuns în manualul de istorie alternativă, de ce nu ar ajunge şi maneliştii în manualele de literatură română? Probabil asta s-a întrebat persoana care a compus următorul comentariu literar.
Este vorba despre un text care circulă pe internet. Cu speranţa că nu vom apuca ziua când vom vedea acest text într-o lucrare de bacalaureat, vă prezentăm în continuare... comentariul litarar al unei manele.

"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte - Comentariu literar

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
"Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă"
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
"Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie"
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
"Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondina"
"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea “plin” are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
"Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea"
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
"Marea neagra e calduta/ Blonda-i sexy si finuta"
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.
"Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare"
Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de distracţie.

Răspunde Citează

737 mesaje

69940 vizualizări

45 participanți

Cel mai recent răspuns: , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 17:05, 9 Mai 2017

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (202)

Pagina 51

Pagina 53

Alte discuții în legătură

A murit poetul adrian paunescu Incepand de astazi Flacara poeziei lui ADRIAN PAUNESCU nu mai palpaie, dar ne va lumina neincetat. Odihna vesnica neobositului poet! (vezi toată discuția)

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)

De la mos craciun pentru toti membrii comunitatii avocatnet.ro Aseara-a venit Mos Craciun, Mosul cel darnic si cel bun. Sper ca din sacul plin cu toate V-a adus Mosul multa sanatate! Petreceti sarbatorile cu ... (vezi toată discuția)

elena138 Utilizator · Answer 1 · 2013-05-17 22:56:22

Ultimele doua randuri tot Cioran le-a scris? Ca ma enerveaza! Adica neaga tot ce inseamna virtute, ba te mai face si vinovat ca ai!
Sa stii ca varsta nu e un secret, e doar amuzant sa vezi cat de socati sunt cei care apreciaza (vreau sa zic ca fac presupuneri).

Apoi, Iov nu avea nimic din ce inseamna lipsa virtutii, ba si revolta lui era impotriva durerii nemeritate, nu impotriva lui Satan sau a llui Dumnezeu. Bine, rabdarea asta e mitica, in viata reala e doar dreptul la replica :)

ContSters290615 Utilizator · Answer 2 · 2013-05-17 23:26:42

iov nu avea revolte.....
iov a luat lucrurile asa cum au venit:)
imprejurarea ca a ajuns din marele bogat cel mai sarac si ca si-a pierdut averea, ca si-a pierdut copiii ca si-a piedut sanatatea bla bla nu l-a indoit deloc

intrtebarea e: de ce a facut dumnezeu acest test cu iov?

elena138 Utilizator · Answer 3 · 2013-05-17 23:46:25

Nu chiar. Isi firma nevinovatia, cauta validarea in ratiunea prietenilor, cauta argumente in sustinerea propriei nevinovatii, dar nu intelege ca durerea fizica, durerea umana este opera lui Satan, urmare a intelegerii (un pariu al celor doua forte). Tot astfel, nu intelege nici ca Dumnezeu transcede fiinta, planul fizic, iar el este un om simplu, oricand dator a fi umil Creatorului.
Cartea lui Iov mi se pare unul dintre cele mai urate mituri biblice. Nu prea-mi place sa comentez pe tema, pentru ca eu, ca trecator discret, nu pot admite un Dumnezeu abuziv, un parior pentru iubirea omului. Imi pare o divinitate umanizata, ceea ce nu se potriveste cu atributele consacrate de religie si religiozitate: Atottiitor, Atotfacator, transcedental si protectiv.

Nu s-a indoit de iubirea lui de Dumnezeu, asta e adevarat, dar s-a indoit de iubirea lui Dumnezeu pentru el. Cand a inteles unde a gresit, a fost rasplatit cu o noua viata, un nou inceput, o noua desfatare.
Din punctul meu de vedere, Iov nu e atat pilda cat este mitizare a unor contrarii.

ContSters290615 Utilizator · Answer 4 · 2013-05-18 00:25:13

elena138 a scris:

Nu chiar. Isi firma nevinovatia, cauta validarea in ratiunea prietenilor, cauta argumente in sustinerea propriei nevinovatii, dar nu intelege ca durerea fizica, durerea umana este opera lui Satan, urmare a intelegerii (un pariu al celor doua forte). Tot astfel, nu intelege nici ca Dumnezeu transcede fiinta, planul fizic, iar el este un om simplu, oricand dator a fi umil Creatorului.
Cartea lui Iov mi se pare unul dintre cele mai urate mituri biblice. Nu prea-mi place sa comentez pe tema, pentru ca eu, ca trecator discret, nu pot admite un Dumnezeu abuziv, un parior pentru iubirea omului. Imi pare o divinitate umanizata, ceea ce nu se potriveste cu atributele consacrate de religie si religiozitate: Atottiitor, Atotfacator, transcedental si protectiv.

Nu s-a indoit de iubirea lui de Dumnezeu, asta e adevarat, dar s-a indoit de iubirea lui Dumnezeu pentru el. Cand a inteles unde a gresit, a fost rasplatit cu o noua viata, un nou inceput, o noua desfatare.
Din punctul meu de vedere, Iov nu e atat pilda cat este mitizare a unor contrarii.

:D desteapta
indoiala poate fi consensuala intre noi si dumnezeu:D

elena138 Utilizator · Answer 5 · 2013-05-18 00:32:22

milicadamian a scris:

indoiala poate fi consensuala intre noi si dumnezeu:D

Indoiala este consensuala intre noi si noi, in primul rand, apoi intre noi si oricine :)
Noapte frumoasa!

Desigur, întrebarea esenţială (şi, practic, unică) a cărţii: Pentru ce trebuie să sufere omul nevinovat? rămâne fără răspuns. Iahvé i Se descoperă eroului drept Dumnezeul Care copleşeşte prin putere şi măreţie, dar asupra urletului acestuia păstrează tăcere. Poate că, pentru vârsta de atunci a înţelegerii umane, ar fi fost şi destul de complicat, deoarece problema nu e deloc simplă. Relaţia faptă-răsplată era abordată juridic; aşa face Diavolul, aşa fac cei trei prieteni ai eroului. Singur cel de al patrulea, Elihu, avansează presupunerea că suferinţa va fi având şi o funcţie purificatoare. Vor trebui să treacă secole până ce întrebarea va fi pusă de ucenicii Domnului asupra orbului din naştere: „Cine a păcătuit, el sau părinţii lui, de s'a născut orb?“ „Nici el n'a păcătuit, nici părinţii lui - a fost răspunsul -, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu“ (In 9, 2-3). Aşadar, în spatele oricărei suferinţe inexplicabile şi care, aparent, cade sub incidenţa absurdului, se află raţiunea ascunsă a lui Dumnezeu, Care întotdeauna ştie ce face. ªi tot atunci, prin Iisus, se va descoperi că, pe lângă suferinţa născută din păcat există şi o suferinţă născută din iubire, a cărei supremă expresie avea să fie jertfa de pe cruce.
Acestea însă au fost descoperiri târzii, pe care opera noastră le ignoră. ªi poate că tocmai de aceea Cartea lui Iov, prin extraordinarul ei autor, este şi rămâne un poem al excelenţei literare: marea poezie e făcută să pună întrebări, nu să dea răspunsuri.

(Bartolomeu Anania )