Eu am avut somatii de plata in care, dupa primil termen de judecata, mi s-a achitat intreg debitul si prin urmare am renuntat la insusi dreptul pretins. Si a fost ok.
Discutiile din doctrina pot fi numeroase dar asta nu inseamna ca ele sunt si aplicabile in practica.
Nu puteti sa faceti o asemenea confuzie intre PLATA care reprezinta un mod de stingere a obligatiei (care duce la realizarea creantei creditorului) avand ca efect ramanerea fara obiect a cererii de chemare in judecata si RENUNTAREA la insusi dreptul subiectiv pretins (care nu mai exita astfel in patrimoniul creditorului) avand ca efect RESPINGEREA in fond a cererii.
N-a dat vreunul de mine sa-i fac o "gluma" a doua zi si sa-i cer banii inapoi (dupa ce a renuntat la drept).
voi cititi FARA sa interpretati ???
Am zis ca o renuntare la drept ar putea interveni ca urmare a unei PLATI !!
Vorbim PRACTIC..ca de teorii suntem SATUI !!
Ori daca dupa primirea platii, creditorul renunta la drept sau VREA sa renunte la drept , cum argumentati ca acest lucru NU POATE FI VALABIL ori NU POATE RENUNTA ???
Mi se pare ABSURD !
De acord cu Romascanu. Renuntarea la actiune, intrucat, urmare a efectuarii platii, a ramas fara obiect nu se confunda cu renuntarea la insusi dreptul pretins.