Mda, nu mi-e clar de ce in urma efectuarii recalcularii nu aveti doua valori si acea mentiune, dar daca asa stau lucrurile, din punctul meu de vedere situatia data si anume situarea valorii in urma recalcularii fiind sub 0,80 g/l alcool in sange creeaza un dubiu clar asupra consumului de alcool peste limitele contraventiei care va profita dvs. avand in vedere ca acest dubiu se bazeaza pe o proba stiintifica.
Cu privire la acea mentiune, daca se va tine cont de ea, instantele nu au punct de vedere unitar.Spre exemplificare lecturati decizia nr.5434/2006 a ICCJ.
În baza lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:
La data de 12 septembrie 2005, în dosarul nr. 930/2005 Tribunalul Harghita a pronunţat sentinţa penalã nr. 258 prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului O.F. de sub acuza sãvârşirii infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi a rãmas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei cauzei.
Pentru a adopta aceastã soluţie instanţa de fond a reţinut, cã în seara zilei de 29 iunie 2005, inculpatul împreunã cu martorul L.T. au consumat bãuturi alcoolice la barul C. din municipiul Miercurea Ciuc, consum de bãuturi care s-ar fi desfãşurat pânã la aproximativ orele 21,00 – 21,30 din data respectivã. Au fost apreciate drept credibile declaraţiile martorilor F.F.J. şi L.T. şi s-a constatat cã un aspect important ce se desprinde din declaraţiile acestora doi este acela potrivit cãruia, din cantitatea de 250-300 ml. tãrie, inculpatul a consumat jumãtate chiar înainte de a pleca din barul C.
S-a mai constatat cã din declaraţia martorului T.D. şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultã cã inculpatul şi-a condus autoturismul proprietate personalã pe str. Braşovului din municipiul Miercurea Ciuc, într-un interval de timp anterior orei nr. 21,45, orã la care s-a apreciat cã a avut loc coliziunea dintre cele douã autovehicule, unul dintre acestea fiind conduse de martorul T.D.
Analizându-se buletinul de analizã toxicologicã a alcoolemiei nr. 542/402/A2 din 2 iulie 2004 al S.J.M.L. Harghita, cu procesul-verbal de cercetare a probelor biologice s-a stabilit cã probele biologice pentru stabilirea alcoolemiei au fost recoltate de la inculpat, în data de 29 iunie 2004, în jurul orelor 22,50 şi 23,50 şi cã pentru prima probã recoltatã a reieşit o alcoolemie de 2,30 g %o, iar pentru cea de-a doua probã recoltatã a reieşit o alcoolemie de 2,15 g %o.
Pentru a se stabilit alcoolemia în momentul în care inculpatul a condus autoturismul s-a dispus, la solicitarea inculpatului, avizarea expertizei medico-legale, deja efectuate în cauzã.
În expertiza medico-legalã nr. 1493 din 15 noiembrie 2004, a I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a consemnat cã, la ora 21,45, inculpatul putea avea, teoretic, o alcoolemie în creştere de circa 0,75 g %o – 0,80 g %o. Expertiza medico-legalã, astfel întocmitã a fost aprobatã prin avizul nr. 13767 din 7 martie 2005 al C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, precizându-se cã alcoolemia stabilitã la analizã provine dintr-un consum mai mare sau mai tare de bãuturi alcoolice decât cel declarat. În raportul de expertizã pentru recalcularea alcoolemiei s-a arãtat cã în ceea ce priveşte „calculul retroactiv al alcoolemiei, acesta oferã valori teoretice aproximative şi ca atare nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal”. Analizând aceastã susţinere, instanţa de fond a considerat cã medicii legişti se referã la faptul cã, pe baza acestui calcul, nu se poate determina o valoare certã a alcoolemiei astfel cum se întâmplã în cazul analizei probelor biologice. Cele douã situaţii deosebindu-se prin aceea cã alcoolemia rezultatã din probele biologice este determinatã prin mãsurãtori directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiştilor bazate pe experiment şi observaţie.
S-a apreciat cã expertiza medico-legalã pentru recalcularea alcoolemiei are valoare probantã judiciarã în înţelesul art. 116 C. proc. pen., deoarece cuprinde aprecieri ştiinţifice asupra valorilor probabile ale alcoolemiei în momentul sãvârşirii faptei, aprecieri ce sunt fãcute, pe baza cunoştinţelor unor experţi.
De asemenea, s-a apreciat cã existã un dubiu întemeiat asupra depãşirii alcoolemiei de 0,80 g %o în sângele inculpatului în momentul sãvârşirii faptei, cã acest dubiu se bazeazã pe o opinie ştiinţificã datã în urma aprecierii fãcute de experţi, cã el (dubiul) profitã inculpatului şi pe cale de consecinţã se impunea concluzionarea cã nu a fost depãşitã alcoolemia prevãzutã de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângã Tribunalul Harghita care a solicitat condamnarea inculpatului pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzutã de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin decizia penalã nr. 75/ A din 12 mai 2006, Curtea Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângã Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 258 din 12 septembrie 2005 pronunţatã de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 930/2005.S-a desfiinţat în tot sentinţa apelatã şi rejudecând cauza:
În baza dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul O.F., la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen., a suspendat executarea pedepsei astfel aplicate, pe durata termenului de executare de 2 ani, reglementat de dispoziţiile art. 82 C. pen., durata totalã a termenului de încercare fiind de 3 ani şi 4 luni (un an şi 4 luni + 2 ani).
În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra respectãrii dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A obligat inculpatul sã achite statului sumele de:
- 60 RON cheltuieli judiciare aferente soluţionãrii cauzei la prim grad jurisdicţional;
- 491,9 RON contravaloarea Avizului Comisiei Superioare de Medicinã Legalã din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici;
- 150 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut cã inculpatul O.F. a comis infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 %o alcool pur, fapt dovedit în dosar de probele ştiinţifice, respectiv rapoartele de expertizã medico-legale de stabilire a alcoolemiei şi, avizele acestor rapoarte dar şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauzã şi de procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.F. care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., susţinând în esenţã cã, instanţa de apel nu a avut în vedere concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauzã, care a stabilit cã nu a fost depãşitã limita legalã a alcoolemiei.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat cât şi din oficiu se constatã cã recursul este nefondat.
Instanţa de apel, dând eficienţã cuvenitã dispoziţiilor art. 62 şi urm. C. proc. pen., privind probele şi mijloacele de probã şi prin interpretarea coroboratã a acestora, în cauzã a concluzionat în mod corect cã este mai presus de orice dubiul faptul cã inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o alcoolemie ce depãşeşte 0,80 %o alcool pur în sânge.
Rezultã din întreg material probator administrat în cauzã cã inculpatul O.F. imediat dupã producerea accidentului de circulaţie, fiind testat cu aparatul etilotest prezenta o alcoolemie de 0,96 mc/1 alcool pur, iar dupã ce a fost prezentat organelor medicale în vederea recoltãrii de probe biologice la aproximativ 55 minute de la momentul producerii evenimentului rutier s-a constatat cã acesta prezintã, halenã alcoolicã, are o dificilã pãstrare a echilibrului la întoarcerea bruscã din mers, are o vorbire uşor dizartricã şi o comportare dezordonatã.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constatã motive care sã conducã la casarea hotãrârilor, urmeazã ca, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., sã respingã, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligã recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare cãtre stat.
Definitivã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, azi 21 septembrie 2006.
avocatnet.ro explicăm legislația
MARTA SIMONA PETRE, Avocat
mtigbg