Anul trecut mi-am ratat vacanta si, pe cele 45 de grade de la Bucuresti, am incercat sa lucrez la o "mare" casa. Intotdeauna am avut senzatia ca unele firme arata ca fatadele din vechile filme de la Hollywood - frumoase pe dinafara si complet goale pe dinauntru. Si nu m-am inselat.
Tot ce aveam de zis ziceam cu glas tare in birou si ieseam la o tigara sa culeg impresii... Functiona de fiecare data... Si, desi directorul de resurse umane era nefumator se-ndragostea brusc de cele 45 de grade de-afara cand aveam un comentariu tintit catre activitatea sa: cum ar fi, spre pilda, faptul ca plecarea consultantilor si timpul mediu prea scurt in care oamenii raman in firma sugereaza un management prost al resurselor umane.
E-mailul prin care ii invitam la sedinta interna avand ca scop incetarea colaborarii aproape ca a fost un reply la e-mailul prin care eram averizata ca nu-mi platisem cafeaua pe saptamana care trecuse. Mi-am predat dosarele in ordine si cu viteza luminii fara a rata sa le povestesc ca n-am ce sa caut intr-o fima care nu e-n stare sa puna un creier care le poate aduce zeci de milioane mai presus decat o ceasca de cafea.
PS: Pentru cei care ar fi tentati sa creada ca la mijloc ar fi doar o problema a mea de autoritate... nu va grabiti cu concluziile. Mi-am inceput cariera lucrand 3 ani intr-o unitate ce tinea de Directia Topografica Militara si mai ai naibi sefi ca-n armata se gasesc greu.
Bine, la armata e altceva. Asa am avut si eu telefonul pus sub ascultare cand lucram pt. un italian, dar erau cei cu ochi albastri:D
Probabil ca si la casa de avocatura unde ai lucrat conduceau tot baieti din astia.