testamente reciproce

jeana a scris:

acum 3 ani am facut doua testamente reciproce pt toate bunurile comune facute in timpul casatoriei precum si pt bunurile obtinute din mosteniri pe linie individuala
deasemenea se mentioneaza ca in cazul decesului ambilor soti toata masa succsesorala se imparte intre cei doi copii ai nostri , fiecare proveniti din casatorii diferite
in ce situatie si de catre cine pot fi atacate aceste documente , pana la ce grad de rudenie pot fi ele atacate si ce poate obtine cel in cauza

În cazul morţii unui soţ, succesibili sunt soţul supravieţuitor şi descendenţii acestuia, din căsătorie sau din afara ei.
Astfel, la dezbaterea succesiunii unui soţ, sunt chemaţi la moştenire: soţul supravieţuitor şi copilul defunctului. În cazul testamentului, soţul supravieţuitor va obţine o cotă mai mare din masa succesorală dar nu poate astfel să-l elimine pe descendent care beneficiază de rezerva succesorală. Dacă fiecare copil al fiecărui soţ a fost de acord cu convenţia precizată mai sus, ar fi de bun simţ atunci ca, la dezbaterea succesiunii după părintele său să renunţe la succesiune în favoarea soţului supravieţuitor, dar nu-l puteţi obliga....este dreptul său prevăzut de lege!

@cora2006
Renuntarea la succesiune nu se face in favoarea sau defavoarea nimanui , se renunta pur si simplu la calitatea de mostenitor si atata .
Renuntarea eredelui la succesiunea propriului parinte in aceasta situatie l-ar lasa fara nici un folos din cealalta mostenire intrucat acolo nu este erede. Doar daca testatorii sant comorienti s-ar aplica aceea clauza prin care masa succesorala s-ar imparti intre cei doi copii proveniti din casatorii diferite.
Aceasta solutie testamentara favorizeaza prin efectul hazardului descendentii sotului supravietuitor indiferent care ar fi acesta ( ca la loto prono , ruleta ruseasca ....) =D>

Renuntarea la succesiune nu se face in favoarea sau defavoarea nimanui , se renunta pur si simplu la calitatea de mostenitor si atata .
Prin afirmaţia "renunţarea la succesiune în favoarea cuiva", m-am referit la faptul că, renunţând la moştenire, partea sa va fi moştenită de celălalt succesibil, atât şi nimic mai mull!
Renuntarea eredelui la succesiunea propriului parinte in aceasta situatie l-ar lasa fara nici un folos din cealalta mostenire intrucat acolo nu este erede. Doar daca testatorii sant comorienti s-ar aplica aceea clauza prin care masa succesorala s-ar imparti intre cei doi copii proveniti din casatorii diferite.
Corect! Nu am fost atentă. În cazul decesului unui părinte, dacă descendentul renunţă la moştenire, nu va mai căpăta nimic din moştenirea după soţul defunctului, pentru că nu are calitate astfel încât ar rămâne cu nimic, caz în care prin rămânerea întregii moşteniri soţului supravieţuitor, când va deceda acesta, toată moştenirea va rămâne descedentului propriu, astfel că numai în cazul comorienţilor testatori, moştenirea va fi împărţită celor doi descendenţi ai fiecărui soţ.

jeana a scris:

Stimati forumisti
acum 3 ani am facut doua testamente reciproce pt toate bunurile comune facute in timpul casatoriei precum si pt bunurile obtinute din mosteniri pe linie individuala
deasemenea se mentioneaza ca in cazul decesului ambilor soti toata masa succsesorala se imparte intre cei doi copii ai nostri , fiecare proveniti din casatorii diferite
in ce situatie si de catre cine pot fi atacate aceste documente , pana la ce grad de rudenie pot fi ele atacate si ce poate obtine cel in cauza

Ati facut niste testamente NULE de toata frumusetea. Banuiesc ca a participat si un creier de notar la afecerea asta.
Ceea ce ati facut dvs poarta denumirea juridica de substitutie fideicomisara.
Mai pe romaneste...
Dvs ati dispus atat pentru propria dvs moarte, in sensul ca bunurile dvs sa fie mostenite de celalalt sot, dar si pentru moartea acestuia din urma, in sensul ca bunurile pe care le va dobandit de la dvs. sa le transmita mai departe copiilor X si Y. Practic ati facut doua liberalitati in cuprinsul aceluiasi testament catre mai multe persoane diferite, liberalitati ce urmeaza a se executa succesiv - una la moartea dvs. pentru sotul supravietuitor si una la moartea acestuia din urma, in beneficiul copiilor. Amandoua sunt NULE pentru ca o persoana poate sa dispuna doar pentru propria sa moarte nu si pentru moartea altuia (fie el sot).
Acelasi lucru a facut si celalalt sot: a dispus atat pentru moartea lui cat si pentru moartea sotului care ii va supravietui.
E destul de mult de povestit... Si nu stiu daca m-ati inteles macar pana aici.

romascanu a scris:

Ati facut niste testamente NULE de toata frumusetea. Banuiesc ca a participat si un creier de notar la afecerea asta.
Ceea ce ati facut dvs poarta denumirea juridica de substitutie fideicomisara.
Mai pe romaneste...
Dvs ati dispus atat pentru propria dvs moarte, in sensul ca bunurile dvs sa fie mostenite de celalalt sot, dar si pentru moartea acestuia din urma, in sensul ca bunurile pe care le va dobandit de la dvs. sa le transmita mai departe copiilor X si Y. Practic ati facut doua liberalitati in cuprinsul aceluiasi testament catre mai multe persoane diferite, liberalitati ce urmeaza a se executa succesiv - una la moartea dvs. pentru sotul supravietuitor si una la moartea acestuia din urma, in beneficiul copiilor. Amandoua sunt NULE pentru ca o persoana poate sa dispuna doar pentru propria sa moarte nu si pentru moartea altuia (fie el sot).
Acelasi lucru a facut si celalalt sot: a dispus atat pentru moartea lui cat si pentru moartea sotului care ii va supravietui.

Substituţia fideicomisară este liberalitatea (legat sau donaţie) prin care dispunătorul impune beneficiarului liberalităţii să conserve bunurile primite, iar la moartea sa să le transmită, în tot sau în parte, unei alte persoane desemnată tot de către dispunător. Astfel, dacă testatorul instituie pe soţul său ca legatar şi-i impune obligaţia de a păstra bunurile testate tot timpul vieţii sale, iar la moarte să le transmită copiilor săi se realizează o substituţie fideicomisară, prohibită expres de art. 803 C. civ.
Eu cred că aici nu este vorba despre o substituţie fideicomisară.:D
Eu am înţeles următoarele:
Soţul face un testament prin care instituie pe soţia supravieţuitoare ca legatar universal. De asemenea, prevede în testament o clauză prin care arată că, în cazul decesului legatarului odată cu testatorul, descendentul său propriu va veni la moştenire.
La fel, soţia face un testament prin care instituie pe soţul supravieţuitor ca legatar universal. De asemenea, prevede în testament o clauză prin care arată că, în cazul decesului legatarului odată cu testatorul, descendentul său propriu va veni la moştenire.
Astfel, nu a testat nimeni pe bunurile altuia şi legatul este perfect legal.

În cazul comorienţilor sau codecedaţilor, când testatorul decedează odată cu legatarul, şi nu se poate dovedi ordinea deceselor, legatul este caduc pentru că nu se poate dovedi capacitatea succesorală a legatarului în momentul deschiderii moştenirii. De vreme ce nu se poate dovedi capacitatea succesorală a legatarului şi deci acesta nu poate primi legatul, la rândul lui, nu-l poate transmite mai departe moştenitorilor săi. Astfel, clauza din testamentul fiecărui soţ constituie un legat caduc în situaţia comorienţilor, caz în care fiecare copil va moşteni partea din succesiune ce revine după părintele său, şi nu altceva.