clauza de mobilitate

Potrivit art.17, al. 2,lit.b din Codul muncii,din continutul contractului individual de munca trebuie sa faca parte si clauza referitoare la locul de munca sau,in lipsa unui loc de munca fix,posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri.
Prin cauza de mobilitate,potrivit art.25 din Codul muncii,partile contractului individual de munca stabilesc ca,in considerarea specificului muncii,executarea obligatiilor de servici de catre salariat nu se realizeaza intrun lo de munca stabil.
Clauza de mobilitate poate fi negociata si introdusa in contractul de munca inca de la incheierea acestuia sau poate sa faca obiectul unei negocieri ulterioare si sa ia forma unui act aditional la contract.

Clauza de mobilitate este reglementată de art. 25 din Codul muncii , părţile pot stabili, în considerarea specificului muncii, ca executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat să nu se realizeze într-un loc stabil de muncă, beneficiind, în schimb, de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.
Conform art. 25 din Codul muncii, prin clauză de mobilitate părţile contractului individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se va realiza într-un loc stabil de muncă.
Spre deosebire de delegare sau de detaşare - măsuri dispuse de regulă unilateral (pentru prima perioadă), dar având un caracter temporar - salariatul care a acceptat o clauză de mobilitate îşi execută obligaţiile de muncă prin deplasări de serviciu fie intermitente, fie continue pe întreaga durată a contractului individual de muncă.
Din cauza inconvenientelor pe care le produc deplasările frecvente în interes de serviciu, angajatorul se obligă, de regulă, să îi asigure salariatului prestaţii suplimentare în bani sau în natură (în comparaţie cu veniturile celor care au un loc al muncii stabil). Prestaţiile suplimentare - la care se referă art. 25 - apar ca fireşti deoarece salariatul, în deplasările lui de serviciu, neaflându-se în delegare sau în detaşare, nu primeşte drepturile băneşti ce se cuvin, potrivit legii sau/şi contractului colectiv de muncă, celor delegaţi sau detaşaţi.