Obligatiile lichidatorului

Buna ziua .
Problema este interpretabila .La lichidarile voluntare, unde exista si documente contabile,daca lichidatorul este ales si remunerat de catre firma,el s-ar putea obliga si la aceste lucruri.Daca este numit de instanta ,si nerenumerat de catre firma ci din fondul de lichidare,dupa 2 ani , si firma a disparut, nu mai exista,la fel si documentele contabile,care nu mai sunt gasite,pe ce baza sa faca aceste declaratii,pe ce informatii contabile ?
Marius Bote .

Pentru obligatiile contabile, OMF nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora in M.O. nr. 1012 din 03.11.2004
Pentru obligatiile fiscale - vezi codul fiscal , normele de aplicare a codului fiscal si ordinele Presedintelui ANAF (perioada 2007-2011)- nu exista exceptii de la regulile generale de depunere a declaratiilor fiscale in cazul firmelor pentru ca s-a deschis procedura insolventei, asadar exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale in continuare in termenele stabilite de lege.
Se depun declaratiile 100,102,300,301,390 VIES si 394.
Unii lichidatori nu depun nicio declaratie motivat de faptul ca nu le-au fost predate actele financiar contabile, altii cred ca firma este declarata automat inactiva si nu mai este necesara indeplinirea acestei obligatii( cu toate ca potrivit disp O.P.A.N.A.F. nr.819/2008- '' Prin exceptie de la aceste prevederi (ale ordinului), nu vor fi declarati inactivi contribuabili aflati in stare de insolventa sau contribuabili pentru care s-a pronuntat sau a fost adoptata o hotarare de dizolvare''
Oricum pentru a formula un raspuns corect trebuie analizata situatia contribuabilului de la cap la coada, daca e vorba de dizolvare si lichidare pe legea 31/1990 sau pe legea 85/2006.

Atributiile lichidatorului in cadrul procedurii insolventei

In cadrul procedurii insolventei, potrivit art. 24 din Legea nr. 85/2006, in cazul in care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, care poate fi si administratorul judiciar desemnat anterior (ale carui indatoriri ar fi incetat la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic).

Potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, principalele atributii ale lichidatorului sunt:

• examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 (a se vedea in acest sens (I) Raspunderea membrilor organelor de conducere ), si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;

• conducerea activitatii debitorului;

• introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

• aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

• mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

• verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

• urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;

• primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;

• vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi;

• incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;

• sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

• orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.