tudorioan a scris:
Vorbim despre ce este acum, de stricta actualitate: ICCJ s-a pronuntat prin decizia 32/2008 cu privire la competenta dupa materie in cazul partajului judiciar,
Nici pomeneala!
Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis, prin Decizia nr. 32/2008, recursul in interesul legii inaintat de procurorul general, Laura Codruta Kovesi, privind evaluarea in bani a litigiilor civile si comerciale avand ca obiect
constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial,
constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
Partajul judiciar nu este o actiune in constatare. Nu are nici o legatura decizia ICCJ cu speta dvs. (dincolo de faptul ca ea se aplica numai pentru viitor).
Art 2 alin 1 lit b zice ca: Tribunalele judeca in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei CU EXCEPTIA cererilor de imparteala...
Daca vreti, textul se poate "traduce" astfel: cererile de imparteala sunt evaluabile in bani, DAR, cu toate acestea, ele nu se judeca de catre tribunal fiind EXCEPTATE de la regula competentei materiale dupa valoare prevazuta in prima teza a art. 2 alin 1 lit b.
Daca nu se judeca de catre tribunal, atunci se judeca de catre judecatorie potrivit art 1 alin 1 care zice ca: Judecatoriile judeca in prima instanta TOATE procesele si cererile, IN AFARA de cele date prin lege in competenta altor instante.
Daca cererile de imparteala NU se judeca de catre tribunal potrivit art. 2 (nu sunt date in competenta tribunalului/sunt prevazute ca exceptie de la regula) atunci se judeca de catre judecatorie potrivit art. 1 c. p. c.
E mai limpede asa?
Asta ca preambul, desi ca ... abia acum am reusit sa inteleg problema dvs. In fapt doreati sa ne spuneti ca procesul dvs s-a judecat intr-o cale de atac neprevazuta de lege. Acest proces trebuia sa parcurga doar 2 grade de jurisdictie: fond (judecatorie) si recurs (tribunal) si v-ati judecat in 3: fond, apel, recurs. Practic, hotararea tribunalului trebuia calificata ca o hotarare data in recurs si nu ca o hotarare data in apel. Iar Curtea de apel nu ar mai fi trebuit sa judece, pentru ca, desi e competenta sa judece recursuri impotriva hotararilor pronuntate in apel de tribunal, in fapt in acesta speta a judecat un al doilea recurs. (recurs la recurs = cale de atac neprevazuta de lege).