Au voie sa face asa ceva ?

Martorul poate fi :
-un expert in cunoasterea produsului respectiv
-un girant avand in vedere ca vrei sa cumperi un produs in rate
-un prieten/ruda care iti imprumuta banii
-un asociat care vrea sa vada daca produsul merita cumparat.

[editat]

Daca bunul respectiv este cu adevarat destinat exercitarii profesiei, conform dispozitiilor Codului Familiei, este considerat a fi bun propriu.

Pai asta este, ca nu este bun pentru exercitarea profesiei,si de altfel nu a depus nici o dovada in acest sens; astfel incat instanta a trecut cu vederea acestea,si a scos aparatura de la masa partajabila. Ce pot face ?

Martorii sunt persoane străine de interesele în conflict, care sunt chemate să relateze în faţa instanţei despre acte sau fapte privitoare la pricina care se judecă. Relatarea făcută de martori în faţa instanţei se numeşte depoziţie de martor şi deşi nu este la fel de exactă şi sigură ca proba prin înscrisuri, prezintă o importanţă practică deosebită, deoarece sunt cazuri în care nu se pot administra alte probe în afară de declaraţia martorilor.

De obicei se încearcă a se dovedi cu martori ceea ce nu s-a putut dovedi cu ajutorul interogatoriului.

În principiu proba cu martori este admisibilă aproape oricând, în condiţiile când depoziţiile au legătură cu cauza. Dar, ca în tot dreptul civil, există şi excepţii, care interzic proba cu martori în anumite situaţii.1. Interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 lei. Art. 1191 al. 1 din C. civil arată că este interzisă dovadă actelor juridice al căror obiect depăşeşte suma de 250 lei dovada acestui act putându-se face numai prin act autentic sau prin act sub semnătură privată. Valoarea prevăzută de lege este modică (suma de 250 lei se referă la leii vechi), legiuitorul dorind practic să interzică proba cu martori în ceea ce priveşte aceste înscrisuri, obligând părţile care încheie acte juridice să-şi preconstituie probe, deoarece aceste probe sunt mai sigure şi mai stabile.

2. Interdicţia de a dovedi cu martori în contra sau peste cuprinsul unui înscris. Potrivit art. 1191 al. 2 din C. civil, “nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei.” De aici desprindem ideea că nu vom putea face dovada cu martori peste conţinutul actului, de exemplu, că preţul ar fi altul decât cel prevăzut în înscris, că termenul pentru executarea obligaţiei, arătat în înscris, ar fi în realitate altul, etc. De asemenea, nu se va putea dovedi cu martori faptul că părţile care au încheiat înscrisul, au adus verbal modificări actului.

În principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre faptele cauzei poate fi ascultată ca martor.