Drepturile aparatorului in faza de urmarire penala

Am citit cu atentie opiniile exprimate de catre cei doi domni!
Conform dispozitiilor art.224 al.1, 3 din Codul de procedura penala:
In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
........................................................................................................................................................................
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.

Dupa cum se stie, in aceasta faza, persoanele nu au calitati, acestea fiind dobandite dupa inceperea urmaririi penale, deci odata cu declansarea procesului penal.
Din moment ce anchetatorii efectueaza acte premergatoare pentru a stabili daca este necesara sau nu inceperea urmaririi penale si avand in vedere ca in Codul de procedura penala din Romania nu exista calitatea de faptuitor, nu exista temei ca vreun avocat sa formuleze cereri/memorii/exceptii, cu exceptia situatiei in care se procedeaza la audierea de persoane suspectate ca ar fi comis fapte prevazute de legea penala. Uneori nici nu se asculta persoane in etapa actelor premergatoare, astfel ca suspectii nu au cunostinta de efectuarea anchetei.

In faza de urmarire penala, aparatorii invinuitilor/inculpatilor au dreptul (nu obligatia) de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala.
Daca au fost incunostintati, in conditiile legii si totusi nu asista, nu putem aprecia ca ar fi vorba de o nulitate deoarece:
1. Legea nu prevede o asemenea sanctiune in acest caz
2. Daca ar fi prevazuta o asemenea sanctiune (in mod expres, ceea ce nu e cazul) desfasurarea anchetelor ar putea fi tergiversate la nesfarsit, situatie care ar aduce atingere, fara indoiala, principiului fundamental al aflarii adevarului.

Asistand la ascultarea persoanelor (parte vatamata, parte civila, martor, alti invinuiti/inculpati) in cursul urmaririi penale, aparatorii invinuitilor/inculpatilor au posibilitatea sa adreseze si intrebari pentru lamurirea unor aspecte legate de cauzele respective, luand cunostinta in mod nemijlocit de relatarile celor audiati si putand astfel sa asigure in mod eficient apararea.

Cu privire la studierea actelor dosarului in faza de urmarire penala, apreciez ca o cerere formulata de avocat in acest sens, nu poate fi respinsa cu argumente juridice de catre anchetatori, pentru simplul fapt ca dreptul la aparare este un drept fundamental care nu poate fi incalcat de nimeni. De altfel, nu scrie nicaieri ca urmarirea penala este secreta!!!!!!!!!!! Lipsa publicitatii specifice fazei de judecata, nu conduce la imposibilitatea avocatilor de a lua cunostinta de actele de la dosar!
Refuzul politiei sau parchetului de a permite avocatului studierea dosarului aduce atingere dreptului la aparare si conduce la tergiversarea solutionarii cauzei, deoarece dupa prezentarea materialului de urmarire penala, pot fi formulate cereri noi , iar in masura in care administrarea unor alte probe pot contribui la aflarea adevarului, acele cereri trebuie admise, demers care putea fi facut in timpul anchetei.

In orice caz, am observat ca modul de abordare a problematicii in discutie de catre Bery a pus, la modul general, sub semnul intrebarii corectitudinea anchetelor efectuate de catre organele de politie si procurori, plecand de la prezumtia relei credinte sau, dupa caz, a lipsei de profesionalism din partea anchetatorilor, ceea ce nu este real si poate aduce atingere prestigiului Ministerului Public si Politiei Romane.

Disciplinarea anchetatorilor nu este posibila, iar aflarea adevarului trebuie sa fie prioritatea maxima pentru acestia in instrumentarea cauzelor penale.

Stimate domn Prosecutor ati scris :

Daca au fost incunostintati, in conditiile legii si totusi nu asista, nu putem aprecia ca ar fi vorba de o nulitate deoarece:
1. Legea nu prevede o asemenea sanctiune in acest caz
2. Daca ar fi prevazuta o asemenea sanctiune (in mod expres, ceea ce nu e cazul) desfasurarea anchetelor ar putea fi tergiversate la nesfarsit, situatie care ar aduce atingere, fara indoiala, principiului fundamental al aflarii adevarului.

Sub acest aspect relatat de dvs legea nu trebuie sa prevada aceasta sanctiune a nulitatii relative.
Se poate invoca cu lejeritate.

Nu este neaparat vorba de neprofesionalism si de rea-credinta in privinta organelor de ancheta ( asa cum credeti ca considera Beri) ci de faptul ca trebuie sa existe un anumit control al anchetei exercitat de avocati dar nu la modurile descrise de dvs si de Beri.
Un avocat profesionist trebuie sa stie cum sa se descurce in situatii critice sa stie cum sa faca sa iasa bine situatia.
Aici apare problema.
Bine pentru client sau bine pt anchetator.Sau bine pentru aflarea adevarului.

Parerea mea este ca rezolvarea echitabila a situatiei juridice va depinde exclusiv de ceea ce trebuie sa se intample in mod corect, nu neaparat in functie de adevarul adevarat sau de adevarul judiciar.
Din lupta organului de ancheta cu avocatul rezulta urmarea trebuie sa fie o situatie echitabila.
Cei care furau o gaina luau 3 ani inchisoare cu executare iar cei care devalizau, spre exemplu, o banca primeau tot 3 ani dar cu suspendare.Cum ar fi corect va las pe dvs sa apreciati.

Cat priveste cererile respinse in faza de urmarire penala pt studierea dosarului eu nu le fac.Daca vreau sa vad dosarul il vad dar nu ca urmare a unei cereri care credti dvs ca nu va fi respinsa.
Avocatul trebuie sa stie sa creeze echilibru in procesul penal si acest echilibru nu il creaza daca vede dosarul.
Mie imi este frica sa cer sa studiez dosarul pt dupa aceea imi vor spune : vedeti noi v-am ajutat...

Am o eficienta deosebita si fara sa vad dosarul si va recomand sa nu pierdeti timpul cu lucruri pur teoretice in care fiecare parte implicata are dreptatea sa.;)
Dreptatea daca nu este recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca in astfel de cazuri nu va ajuta cu nimic.:sorry:

avocat Claudiu Lascoschi

Domnule avocat, va recomand sa cititi cu atentie ce scriu pentru a si intelege!
Ceea ce spuneti dumneavoastra e SF! Daca nu studiati dosarul nu aveti cum sa faceti o aparare eficienta decat la plezneala, la noroc. Chestia cu ''vedeti noi v-am ajutat'' cred ca e la bascalie, pentru ca NU ISI FAC DECAT DATORIA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu se poate asa ceva! :O

Nu este nulitate nici relativa, nici absoluta daca avocatul a fost incunostintat cu privire la efectuarea actului, dar cu toate acestea nu se prezinta! Puteti sa o intoarceti pe toate partile ca tot nu iese! :P Se poate cere orice, dar asta nu inseamna ca sunt si admise cererile daca nu au fundament legal!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! X-(

Eu nu am descris un eventual control asupra anchetatorilor, ci l-am contrazis pe domnul care sustinea aceasta.
Cititi cu atentie ce scriu si o sa intelegeti!
Mult succes in sustinerea apararii ''in orb''!
Traiasca duelul judiciar!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! =D>

Eu ma refeream daca nu a fost incunostiintat aparatorul.Atunci se poate invoca nulitatea relativa.

Daca credeti ca secretul apararii consta in cunoasterea dosarului in termenul de 24 de ore ale retinerii invinuitului ma tem ca va aflati pe un drum gresit.
Inainte ca persoana suspecta sau invinuita, dupa caz, sa dea o declaratie nu va arata dosarul nimeni decat daca au probe zdrobitoare.Nu va pot da mai multe detalii intrucat eu procedez intr-un fel anume.

Dosarul trebuie studiat dar atunci cand ai posibilitatea efectiv.Daca nu iti arata dosarul trebuie sa te descurci cum poti ca avocat.Aici cred eu ca apar anumite diferente intre avocati cu privire la modul in care inteleg sa faca apararea.

Interesant este faptul ca modul in care procedez, fara sa ma milogesc de organele de ancheta, da roade, sau poate ca mai toti pe care ii asist sunt mai mult sau mai putin nevinovati.
Tot interesant este si faptul ca altii in cazuri similare cad rau.
Duelul judiciar exista si este functional.Dreptatea nu o fac organele de ancheta fara avocat.Mai depinde si de felul si calitatea apararii.Apararea mea oarba sau nu da rezultate in majoritatea covarsitoare a cazurilor.Trebuie sa ,,simti" cum se prezinta situatia.Niciun avocat nu poate fi acuzat ca nu ,,simte" situatia sau daca greseste in ceea ce crede.;)
O aparare neatenta poate determina erori judiciare.Apararea incepe de la prima declaratie.

avocat Claudiu Lascoschi

Domnule Prosecutor, dvs. ati scris

Daca au fost incunostintati, in conditiile legii si totusi nu asista, nu putem aprecia ca ar fi vorba de o nulitate deoarece:
1. Legea nu prevede o asemenea sanctiune in acest caz
2. Daca ar fi prevazuta o asemenea sanctiune (in mod expres, ceea ce nu e cazul) desfasurarea anchetelor ar putea fi tergiversate la nesfarsit, situatie care ar aduce atingere, fara indoiala, principiului fundamental al aflarii adevarului.

Eu ma refeream la situatia in care aparatorul desi are cerere la dosar nu a fost instiintat de efectuarea actului de procedura - drept urmare nu a putut fi prezent. In ceea ce priveste nulitatea pentru a se putea invoca nulitatea este suficient ca situatia sa se incadreze in ipoteza articolului referitor la nulitate (art. 197 C.Proc.Pen) astfel incat orice act efectuat de procuror cu incalcarea dispozitiilor legale poate fi anulat daca prin efectuarea se provoaca vatamari imposibil de inlaturat altfel decat prin anularea actului. Ori in conditiile in care este vorba despre un drept al aparatorului corelativ acestui drept trebuie sa existe si o obligatie a celui care instrumenteaza dosarul (organul de politie sau - dupa caz - procurorul) sa instiinteze aparatorul care are in acest sens o cerere la dosar. Consider eu ca si daca nu ar avea o astfel de cerere atata timp cat exista o delegatie la dosar, obligatia de instiintare a aparatorului subzista.
Un alt aspect asupra caruia vreau sa ma opresc este cel referitor la situatia in care desi s-a inceput urmarirea penala (deci vorbim deja de invinuit in cauza fara sa fie pusa in miscare actiunea penala) nu s-a prezentat materialul de urmarire penala. In aceasta situatie problema este mai delicata. Atata timp cat nu se prezinta materialul in practica nu este permis accesul la dosar. Aici este cheia pentru ca fara o limitare obiectiva organul de ancheta ar putea efectiv exercita presiuni asupra invinuitului fara ca acesta sa poata opune cu succes dreptul la aparare.
Eu nu am zis ca toti procurori fac asta sau ca unii ar face-o (desi cu siguranta se intampla). Discutia era menita sa fie una principiala. Se punea problema posibilitatii unui procuror care are putina "bunavointa" si "putin interes" sa exercite presiuni asupra invinuitului mentinand o stare de incertitudine in ceea ce-l priveste pe acesta, evitand sau intarziind cat mai mult prezentarea materialului de urmarire penala.
Problema sta in limitarea posibilitatii procurorilor de a face abuzuri si prevenirea aceastora pentru ca in definitiv sa existe in mod real o garantie a dreptului la aparare. Nu inclin nici spre solutia in care aparatorul sa aiba nenumarate drepturi iar procurorul niciunul. Inclin spre o solutie echitabila.
Deja dupa cum stim procurorul are in mana o paleta larga de mijloace si de institutii care ii stau la dispozitie pe cand invinuitul nu are altceva decat pe aparatorul sau care este mai mult sau mai putin priceput. Consider deci ca odata inceputa urmarirea penala aparatorul invinuitului ar trebui sa aiba dreptul sa consulte dosarul pentru ca din moment ce s-a dispus inceperea urmaririi penale sunt indicii temeinice (sau cel putin ar trebui sa fie) ca s-a savarsit o infractiune. A pune un om in ipostaza de invinuit si apoi a-i opune lipsa de publicitate a fazei de urmarire penala pana la prezentarea materialului consider eu ca este injust.
Cred ca daca si in practica s-ar merge pe solutia aceasta in sensul ca dupa inceperea urmaririi penale aparatorul invinuitului sa poata vedea dosarul nu s-ar mai dispune cu atata lejeritate inceperea urmaririi penale daca nu ar exista probe si indicii temeinice ca s-a savarsit o infractiune.
Trebuie privite lucrurile si prin prisma vietii sociale. Statutul de invinuit chiar daca din punct de vedere juridic nu inseamna ca avem de-a face cu un infractor, in ochii societatii cel care il capata este deja privit cu rautate si fereasca sfantul sa mai aiba si o profesie in care imaginea inseamna foarte mult. In atare situatii presiunile exercitate de un procuror care ar putea avea un interes ar fi foarte greu de reparat. Este motivul pentru care consider ca nu sunt - in felul in care se privesc lucrurile acum - suficiente garantii pentru invinuit.
Repet aceasta discutie am vrut sa fie una principiala fara a incerca decat sa obtin pareri (cu cat mai variate cu atat mai bine) cu privire la acest subiect. Nu-mi permit sa acuz pe nimeni si nici nu incerc sa denigrez imaginea procurorilor si/sau a organelor de cercetare. Incerc numai sa trag un semnal de alarma unde eu consider ca lucrurile cam "scartaie" pentru ca eu chiar cred ca universul acesta juridic din care de bine de rau facem si noi parte prin noi va putea deveni mai bun si (o sa spuneti ca sunt visator) ca sta in puterea noastra sa-i aducem corecturile necesare in vederea crearii unui echilibru intre depturile procesuale si principiile fundamentale ale dreptului penal in genere astfel incat cel mai adesea adevarul juridic sa fie cat mai aproape de adevarul in acceptiunea lui comuna.