Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

Lucian Blaga - EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina --
¬si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa îmbogatesc si eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -- ¬
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.


Marin Sorescu - La dumneata

Chipul meu imi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva esti tu
Cel cu care am ras
Intr-o viata,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de o vitrina ?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteste de o istorie
Moderna si contemporana .
Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel, Mirandu-se pe niste lucruri obisnuite,
Pe tristete, pe noapte, pe spaima.
Ai vreo ruda, o mana, un gand,
Vreo spranceana, cam asa ceva,
In soare
Si-n celelalte stele cazatoare ?
Pot jura
Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie De fata aceea
Al carei nume iti scapa mereu .
O,
Totul imi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar si zilele care nu ti s-au intamplat
Si se vor intampla.

Grigore Vieru - DE CE- AI DAT, DOAMNE?!

Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.


Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!

Charles-Pierre Baudelaire - CÃTRE CITITOR

Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.
Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.
Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.
Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,
E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.
Dar printre rîsi, pantere — rînjindu-si bucuria —
Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind
Si sufletului nostru sporind menajeria,
E înca o jivina, si poate cea mai rara!
Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;
Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin,
— O, cititor fatarnic, — tu, semenul meu, — frate!

Culege această floare - RABINDRANATH TAGORE


Culege această floare,
ia-o repede –
să nu se ofilească şi-n praf să se destrame!
Dacă nu are loc în coroana Ta,
cinsteşte-o cu mâna Ta, culege-o!
Mă tem că ziua se sfârşeşte,
stând Tu la îndoială
şi timpul ei trece.
Deşi culoarea-i e ascunsă
şi mirosul ei uşor,
primeşte-această floare-n slujba Ta
şi culege-o cât este-n timpul ei!

Pentru Tagore, Gabrielle :vishenka:

Inarmat-va cu putina rabdare si cititi
(n-am reusit sa o introduc ca text)
[ link extern ]