leasing, credite inaintea casatoriei

raluka a scris:

Credeti ca daca avea creditul ipotecar si nu era inca proprietar cu drept deplin ( imobilul fiind al bancii) as fi avut si eu dreptul la apartament dupa ce ne casatoream?

Apartamentul în cauză nu era al băncii. Banca era doar titularul unui drept de ipotecă instituit pentru garantarea creditului.

În privinţa naturii de bun comun sau bun propriu a unui apartament dobîndit în condiţiile pe care le-aţi evocat (deci dacă nu ar fi rambursat creditul înainte de căsătorie), s-au susţinut două opinii.
Covîrşitor majoritară, după ştiinţa mea, este opinia potrivit căreia apartamentul astfel cumpărat este bun propriu al soţului care a încheiat contractul de vînzare-cumpărare, devenind proprietar de la data încheierii contractului, anterior încheierii căsătoriei. Celălalt soţ, care după încheierea căsătoriei a contribuit şi el la achitarea restului de preţ, va avea doar un drept de creanţă asupra soţului proprietar, în limita părţii din preţ achitate.

Contractul de leasing nu v-a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului, ci doar un drept de folosinţă împreună cu dreptul de a vă exercita opţiunea privind cumpărarea autoturismului în condiţiile stabilite în contract. Nefiind proprietar înainte de căsătorie, nu cred că veţi putea invoca natura de bun propriu a autoturismului.

Liviu S.Bordaş

Codul Familiei Sectiunea II - Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor
Art. 29
Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.
Art. 30
Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Art. 31
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Art. 32
Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
b) obligatiile ce au contractat impreuna;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
Art. 33
Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.
Art. 34
Creditorii vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.
Art. 35
Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul celuilalt sot.