av.antoanelageaman a scris:
in primul rand trebuie sa promovati actiune de divort si apoi ordonanata presedentiala ( actiunee fff urgenta) de incredintare pana la solutionarea divortului si suplinirea acordului tatalui...nu va mai consumati cu discutiile pe custodia comuna , nici nu este prevazuta in Noul cod civil intrebati ce articol prevede si veti vedea ca nimeni dintre cei ce sustin custodia comuna nu pot indica nimic decat speculatii;)....dar nu vreau sa polemizez. vreau sa dau solutii..si nu vorbesc in necunostinta de cauza,am avut destule actiuni de genul asta
Posibil ca opinia dvs. sa fie corecta (sustineti faptul ca, aveti experienta in domeniu, va inteleg ) insa opinia oficiala, a CSM-ului, este aceea ca, in
limbajul obisnuit si intr-o serie de documente internationale, se foloseste sintagma “custodia copiilor”, termen imprumutat din alte sisteme de drept insa…acest termen este folosit intr-o serie de documente internationale si daca este cazul sa “disecam” “sensul” gramatical..., autoritatea competenta in materie, respectiv CSM precizeaza clar, care sunt efectele divortului, referitoare la raporturile dintre parinti si copii lor minori, mentionand :
regula,
exceptia precum si situatia plasamentului copilului la o ruda/alta familie-persoana/institutie de ocrotire-dupa caz.
[ link extern ]
Parerea mea este ca, sensul exercitarii autoritatii parintesti de catre ambii parinti este in concordanta cu dispozitiile art.9 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului (si nu invers, in sensul ca nu este reglementata legal notiunea de "custodie comuna" ) respectiv, in sensul ca,
nici un copil nu trebuie sa fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora si ca separarea trebuie sa se faca in interesul superior al minorului (vezi exceptia din codul civil); toate partile interesate trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.
Acelasi articol garanteaza dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre ei, de a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti, in mod regulat, exceptand cazul in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Daca ma intrebati, pot sa va spun ca, atunci cand se ia o decizie privind separarea copilului de parintii sai, sau de unul dintre ei, instanta judecatoreasca se asigura/trebuie sa se asigure ca: separarea este necesara in interesul copilului; a fost realizat un plan de servicii pentru copil si familie (chiar si monoparentala-de exemplu) si ca
toate serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului in familie, disponibile la nivelul comunitatii au fost acordate acestora.
Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, ofera cateva exemple de cazuri in care poate avea loc “
separarea”:
1.copii victime ale abuzului sau neglijarii din partea parintilor;
2.
copii ai caror parinti sunt divortati sau separati;
3.copii ai caror parinti sunt in inchisoare;
4.copii ai caror parinti au domiciliul in tari diferite.
Ma opresc aici si sper totodata ca si doamna @Anna va intelege ca solutia rezolvarii conflictului pe cale amiabila cu tatal copilului (poate chiar mediere) corespunde scopului urmarit de aceasta si este, in acelasi timp, in favoarea copilului.