furt intre soti

mirabella-ana a scris:

Nu este din punctul meu de vedere daca cardul vi l-a dat ea.Banuiesc ca si Pin-ul l-ati cunoscut tot de la ea,ccea ce presupune ca ati avut acceptul ei.

Eu nu impartasesc acest punct de vedere, motivat de faptul ca art. 213 alin. 1 Cod penal prevede infractiunea de abuz de incredere, respectiv "fapta de insusire a unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda." Si in acest caz, la alin. 2 se prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala. ;)

Stiti ce s-a omis in toata discutia aceasta sa se mentioneze faptul ca veniturile sotilor dobandite in timpul casatoriei sunt comune,situatie care ma indreptatateste sa va spun sigur ca nu exista nici o infractiune de furt.Cu atat mai mult cu cat la inceput nu ne-ati spus ca cardul este comun.Fiti serios nu are ce sa vi se intample ,iar daca vi se va face plangere penala ,va asigur ca veti fi scos de sub urmarire penala ,intrucat fapta nu exista.Fiecare dintre noi ne-am spus pararea dar trebuie sa plecam in rationament de la faptul ca sumele de banii castigate sunt comune ,aceasta nu am spus-o de la mine citire ci o spune doctrina juridica ,literatura de specialitate si practica judiciara.Sa fiti sanatos nu are ce sa vi se intample.

Hm... Am fost obligată, nevoită, să plec de acasă. Depusesem deja cerere de divorţ. M-am întors după o săptămână, să-mi iau lucrurile. Le-am găsit sensibil înjumătăţite, hainele, distruse. Dispăruseră din casă lucruri de valoare, împreună cu caseta mea de bjuterii si icoanele de pe perete. Erau nişte bani, cash, în casă, care dispăruseră şi ei. Destul de mulţi...
Nici ăsta nu mai înseamnă furt?
Corect, legal eram căsătoriţi şi bunurile erau comune încă şi "nu exista nicio infracţiune de furt".

Nu, nu am făcut nicio plângere penală fiindcă îmi este ...ruşine să fac aşa ceva.
Mi-a fost ruşine şi fiindcă am fost bănuită că aş fi capabilă să iau fără să cer acordul celuilalt.


Habar nu am cum i-a trecut prin cap domnului în cauză să scoată banii dintr-un cont comun, când era clar că cei doi nu mai sunt un cuplu.
Sincer, nu înţeleg de ce e nevoie să aplăm la litera legii când e limpede că aşa ceva pur şi simplu nu se face.


Că legea îi apără şi pe aceşti oameni îmi e, de acuma, clar-cristal.

Art. 385 alin. 1 NCC prevede: "în cazul divortului, regimul matrimonial înceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort", iar la alin. 2 se prevede ca: "oricare dintre soti poate solicita instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt."
Atata timp cat sotia a introdus actiune de divort, partile putand fi si separate in fapt, nu mai exista notiunea de consimtamant tacit de folosinta a bunurilor comune, ba din contra dispozitiile NCC mentionate mai sus sunt foarte explicite.
Eu imi mentin punctul de vedere exprimat mai sus.
Daca as fi sotia user-ului care a postat intrebarea de mai sus si cu privire la care ne dam cu presupusul, eu i-as face plangere penala si nu cred ca Parchetul ar spune ca nu exista infractiunea pentru ca "ce este al meu, este al lui si ce este al lui, este tot al lui", chiar daca noi suntem in divort. Sa fim seriosi! ;)

lara12 a scris:

Că legea îi apără şi pe aceşti oameni îmi e, de acuma, clar-cristal.

Nu legea ii apara, ci chiar fostele lor jumatati care nu-si cunosc drepturile, care se ascund in spatele "rusinii" si se lasa calcate in picioare, si dupa depunerea actiunii de divort, de catre "marile lor iubiri" care nu au niciun pic de moralitate sau rusine...;)