Mulţumesc pentru invitaţia dnei Laura Ciobeică de a răspunde la această speţă. Este foarte interesant de argumentat referitor la caracterul penal existent.
Astfel, faţă de întrebarea pusă, eu consider că nu poate fi caliicată ca infracţiune fapta în cauză.
Ca argumentaţie, doresc să combat încadrările penale cele mai apropiate:
* potrivit art. 290 Cod Penal, Falsul în înscrisuri sub semnătură privată,
sub aspectul elementului constitutiv al infracţiunii, leguitorul condiţionează existenţa faptei de producerea unei consecinţe juridice.
În doctrină, mă refer aici la Drept Penal, Partea Specială, G. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, A. Boroi şi alţii, Edit. Continent XXI, Buc, ed. 1995, pag. 477, autorii menţionaţi susţin că:
Activităţile care compun elementul material al laturii obiective vor cădea sub incidenţa legii penale doar în măsura în care va fi îndeplinită cerinţa esenţială ca acestea să fie executate în vederea producerii unor consecinţe juridice...Dacă înscrisul nu este apt să fie folosit nu există urmarea imediată cerută de lege.
Precizez că nu există puncte de vedere ( vorbesc despre tratate consacrate) contrare doctrinei arătate. Astfel, colega @annajanette a atins partea sensibilă a încadrării.
*art. 289 Cod Penal, Falsul Intelectual,
Nici o astfel de încadrare nu poate fi primită, având în vedere că, potrivit aceluiaşi Tratat, pag. 472,
Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar sau alt salariat şi săvârşeşte o faptă în exerciţiul atribiţiilor sale de serviciu.
*ultimei încadrari posibile, respectiv art. 215 Cod Penal, Înşelăciunea,
îi lipseşte, sub aspectul laturei subiective, intenţia directă, faţă de care îmi permit să citez din acelaşi Tratat, pag. 239:
Infracţiunea de înşelăciune se comite cu intenţie directă, întrucât textul de incriminare cere ca acţiunea să se realizeze în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul, a unui folos material injust (intenţie calificată prin scop).
Concluzionând, faptele prezentate nu constituie infracţiune. Nu exclud, însă, obţinerea prejudiciilor materiale pe calea dreptului civil, dacă persoana lezată cunoaşte autorii farsei.