avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 810 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Discuţii politice şi legislaţie ... Monarhia nu poate sa revina in Romania! Cine au fost ...
Discuție deschisă în Discuţii politice şi legislaţie electorală

Monarhia nu poate sa revina in Romania! Cine au fost monarhii din Romania si ce s-a intamplat in fapt.

Regele Mihai aşteaptă să i se pună tronul în braţe.
Mai are de aşteptat,pentru că ,se pare ca nici acum nu şi-a dat seama de ce monarhia a ieşit definitiv din sufletele românilor.

El şi cu puţinii monarhişti cred că de vină sunt comuniştii care au spălat românii pe creieri.

Fals.

Regele Mihai este vinovat pentru decăderea monarhiei.

Să mă explic.




Nu ştim cât de monarhi au fost Burebista şi Decebal, posibil să fi fost şefi ai unor confederaţii tribale pe vreme de război.

Nu ştim cât de centralizat era statul daco-get, posibil să fi fost vorba de o civilizaţie mai degrabă apropiată de celţi.

Apoi urmează ocupaţia romană, după care aproape un mileniu destul de întunecat al românilor.

Din informaţiile pe care le deţinem românii nu au avut până în secolul al XIV lea o monarhie, mai degrabă a fost vorba de alianţe între mici voievodate şi cnezate.

Tradiţia monarhică de 2000 de ani se reduce la vreo 600 în practică.

Apoi trebuie să vedem cât de monarhice au fost voievodatele medievale româneşti unde s-a aplicat un sistem destul de puţin asemănător cu cel din Occident.

Principiul era ereditar-electiv: adică domnitorul era ales de marii boieri din rândul familiei dinastice (Basarabii în Valahia, Muşatinii în Moldova).

Alegerea se făcea de obicei după o bătălie în care predecesorul era ucis, alături de principalii săi susţinători din rândurile boierilor.

Cei rămaşi în viaţă îl alegeau pe învingător (ce altceva puteau face?!?!).

Iar prima grijă a noului ales era să-şi găsească şi căsăpească principalele rude de sex masculin pentru a se asigura că nu vor veni peste el cu o oaste mai mare.

Cu timpul şi cu înmulţirea căsăpelilor de rude familiile dinastice au cam dispărut. În secolele XIV-XV-XVI filiaţiile sunt destul de clare, însă din secolul al XVII lea pretenţiile dinastice sunt de-a dreptul dubioase, dinastiile erau dispărute. Astfel că în secolul al XVII lea avem voievozi ridicaţi practic din rândurile marilor boieri. Secolul XVIII aduce fanarioţii pe tronurile din Valahia şi Moldova ? greci recrutaţi din rândurile câtorva familii, practic un fel de funcţionari numiţi de Imperiul Otoman în cadrul unui compromis care viza acceptarea unor conducători creştini relativ loiali turcilor. Prima jumătate a secolului al XIX lea aduce nişte domnitori teoretic aleşi de marea boierime, practic impuşi de jocul geopolitic dintre imperiile Ţarist, Habsburgic şi Otoman. Abia din 1866, cu venirea dinastiei de Hohenzollern se poate vorbi despre o monarhie constituţională similară cu cele din Occident. Astfel privită, tradiţia monarhică a românilor este relativ inexistentă?
Monarhul care a practicat arbitrajul-

Carol I a fost mult lăudat pentru arbitrajul practicat pe timpul îndelungatei sale domnii. Este vorba de celebra ?rotativă guvernamentală? ? regele îi aducea succesiv la guvernare pe liberali şi conservatori.

Din păcate nu prea era vorba de democraţie:
Carol I demitea guvernul liberal şi instala guvernul conservator.

Proaspeţii guvernanţi ?organizau? alegerile pentru Parlament şi surpriză!..... le câştigau.
Apoi guvernau cu majoritate absolută în Parlament, până când regele ajungea la concluzia că trebuie schimbaţi.

Prestigiul monarhic stabilit de Carol I a fost consolidat de regele Ferdinand. Nici acest membru al Casei de Hohenzollern nu a cedat. În 1917 România era înfrântă, zdrobită. Însă Ferdinand nu a cedat ? unii contemporani spun că la îndemnul reginei Maria. S-a bătut până în ultima clipă. Nu el personal ? dar a refuzat să cedeze, să îşi accepte înfrângerea. A refuzat să părăsească România înfrântă.

Apoi a venit Carol al II lea, care a cedat un sfert din teritoriul ţării fără să tragă un foc de armă. Trec peste corupţia generalizată a regimului lui Carol al II lea, peste influenţa Elenei Lupescu etc. Carol al II lea putea salva prestigiul Casei de Hohenzollern în România prin declanşarea unui război de apărare a Basarabiei. Ar fi pierdut (sau poate nu!) acest război, România ar fi putut deveni teritoriu ocupat ca şi Polonia până în 1945 ? însă prestigiul Casei de Hohenzollern în ochii românilor ar fi fost intact

. Însă Carol al II lea a preferat să părăsească România într-un tren de zece vagoane plin cu toate averile strânse în 10 ani de domnie.



Nu ştiu cât de democratic era acest sistem.

Al doilea monarh, Ferdinand, a fost o personalitate slabă şi ?rotativa guvernamentală? stabilită de unchiul său a funcţionat de faţadă. De fapt Ferdinand s-a aflat sub influenţa totală a soţiei sale regina Maria, amantului ei prinţul Barbu ªtirbei şi a liberalului Ion I.C. Brătianu. Acesta din urmă manevra din umbră astfel încât să intre şi să iasă la guvernare atunci când dorea el. Moartea prematură a lui Ferdinand şi fuga moştenitorului Carol al II lea cu amanta sa Elena Lupescu au distrus şi acest sistem. Regenţa minorului rege Mihai a fost ineficientă, astfel că a fost acceptat pe tron Carol al II lea. Care a încercat să revigoreze celebra ?rotativă guvernamentală? a lui Carol I ? însă prezenţa Elenei Lupescu şi corupţia promovată, alături de evoluţiile politice interne şi externe au dus la un eşec total. Carol al II lea a eşuat într-o dictatură regală de paradă.

Mihai I ajuns pe tron după fuga tatălui său a avut o şansă să domnească abia după 23 august 1944.

Nu a făcut-o, a preferat să plece în 1947 fără să fi făcut vreun gest serios pentru a evita comunizarea României?


A doua şi ultima şansă de reabilitare a monarhiei în România a avut-o regele Mihai. Regele Mihai ar fi putut declanşa un război de gherilă împotriva sovieticilor şi ar fi fost urmat de marea majoritate a populaţiei. Putea să aleagă între a muri în acest război sau a pleca la un moment dat cu speranţa că va reveni. Putea să aleagă să fie un conducător. A ales să plece, ca şi tatăl său. Între timp a dispărut şi amintirea prestigiului pe care l-a avut Casa de Hohenzollern în România.

Monarhia şi Casa de Hohenzollern au beneficiat de un prestigiu gigantic în ochii românilor vreme de aproape 100 de ani. Acest prestigiu a fost creat de Carol I care ieşea la balcon fără să clipească în faţa bucureştenilor veniţi să-i spargă geamurile palatului.
După care cu un semn al mâinii declanşa şarja jandarmilor călare care împrăştiau mulţimea furioasă. În momentul în care la 1878 ruşii au înconjurat Bucureştiul şi au ameninţat cu dezarmarea armatei române, regele Carol I a răspuns că armata română poate fi înfrântă, dar nu dezarmată. ªi era hotărât să se bată cu ruşii pentru a păstra Bugeacul. Regele Carol I a fost un adevărat conducător care a dus România în două războaie în urma cărora a avut câştiguri teritoriale.

[ link extern ]
[ link extern ]
Ultima modificare: Luni, 23 Ianuarie 2012
Ares-3, moderator
Cel mai recent răspuns: ContSters233047 , utilizator 19:19, 3 Martie 2012
Pai...tara nu a vandut-o nimeni...
Doar au distrus-o...cam toti...care au fost...
Nu putem face afirmatia ca ne-a vandut cineva tara...
Marea problema este ca dupa ce este distrusa se poate vinde pe nimic...intocmai ca uzinele...
Adica s-a cam vandut tot...dar nu tara...
Nu ati vazut cu graul de se vinde in strainatate si apoi il recumparam la pret mai mare...?
Adica ne recumparam graul pe care il vindem...
Desi se spunea ca Romania era granarul Europei...vinderea si rascumparerea propriului gralui nu inseamna ca s-a vandut trara...
S-a vandut doar graul...
Ultima modificare: Luni, 23 Ianuarie 2012
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat
rodica_post a scris:

Regele Mihai aşteaptă să i se pună tronul în braţe.
Mai are de aşteptat,pentru că ,se pare ca nici acum nu şi-a dat seama de ce monarhia a ieşit definitiv din sufletele românilor.

El şi cu puţinii monarhişti cred că de vină sunt comuniştii care au spălat românii pe creieri.

Fals.

Regele Mihai este vinovat pentru decăderea monarhiei.

Să mă explic.


[ link extern ]
[ link extern ]



Cum au dispărut monarhiile din Europa de Est


V-ați pus vreodată această întrebare? Toată lumea știe că Regele Mihai a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947. De la acest fapt istoric, oamenii, azi, comentează vrute și nevrute.

Acest articol nu-și propune să facă apologia monarhiei. Nu este un nou capitol de dezbatere “Republică Constituțională” versus “Monarhie Constituțională”. Este doar o lecție de istorie. Ordinea poveștilor care urmează este aleatoare

1. Bulgaria

În 1940, aflată într-o situație comparabil de dificilă cu a României, Bulgaria intră în război alături de Axă. În cazul refuzului, ar fi fost invadată de Germania. În cazul acceptului urma să primească înapoi Cardilaterul. Evident, a fost aleasă a doua variantă. Regele Boris al III lea a făcut toate compromisurile pentru a limita efectele potențiale ale războiului asupra țării sale. Mai puțin unul: n-a vrut sub nici o formă să declare război Uniunii Sovietice, lucru care-l scotea din sărite pe Adolf Hitler. Nu intru în detalii, esențial este că Țarul Boris al III lea moare subit în 1943 la scurtă vreme după un nou scandal cu Hitler.


Boris III al Bulgariei

Îi succede la tron fiul său, de numai 6 ani, Simeon al II lea devine noul Țar. La fel ca și în cazul Regelui Mihai I al României, s-a constituit un consiliu de regență condus de Prințul Kiril de Bulgaria, fratele lui Boris. Kiril a făcut toate eforturile posibile de a scoate Bulgaria din alianța cu Germania, ducând aceleași tratative cu Aliații prin Cairo (un exemplu familiar și nouă, românilor). Eforturile acestea nu au împiedicat Uniunea Sovietică să declare război Bulgariei, și s-o ocupe.


Simeon II al Bulgariei

Prințul Kiril a fost arestat (1 Februarie 1945) și executat (Iunie 1945) alături de 22 de miniștri într-un total de 67 de membri ai clasei politice pentru crime de război. Asta în condițiile în care Bulgaria a fost singura țară din Axă care n-a exterminat nici un evreu. În 1946 monarhia este abolită prin “referendum” iar tânărul rege Simeon al II lea este exilat.

2. Ungaria

La sfârșitul Primului Război Mondial, Ungaria a devenit pentru scurtă vreme republică, întrucât tot imperiul se destrămase iar regele Carol al IV lea nu mai avea peste ce domni.

După revolta comunistă din 1919 a lui Bela Kun, care a declarat Republica Sovietică Ungaria, înfrântă cu ajutorul important al României, puterea a ajuns la amiralul Miklos Horthy care a declarat Ungaria drept regat, dar, nu l-a lăsat pe Carol al IV lea să acceadă la tron ci a instituit Regența, postul de rege fiind declarat vacant. Regența a fost condusă de Miklos Horthy. Astfel încât, odată cu înfrângerea Ungariei în Al Doilea Război Mondial, regența și-a pierdut reprezentantul. Tranziția spre comunism a fost mai dificilă la Budapesta pentru că presiunea Occidentului a fost mai mare, alegerile din Noiembrie 1945 au fost libere, comuniștii n-au avut decât 17%. Cu toate acestea, democrația în Ungaria n-a putut rezista, la presiunea sovieticilor, comuniștii maghiari au fost cooptați în guvern, pe care l-au cucerit cu totul până la urmă așa cum s-a întâmplat mai peste tot în Europa de Est. În 1946, Ungaria este declarată republică, deși nu mai fusese condusă efectiv de un monarh încă din 1918.

3. Iugoslavia

Ultimul rege al Iugoslaviei, Petru al II lea Karageorgevici a fost un opozant al Axei. Era foarte tânăr, doar 11 ani când a urcat pe tron, astfel încât a fost și aici instituită regența, condusă de unchiul său Prințul Pavel de Iugoslavia. Acesta a semnat Tratatul Tripartit prin care oficial Iugoslavia intra în război de partea Axei. Ce a urmat, a fost un fel de 23 August de la noi.


Petru II al Iugoslaviei

Petru al II lea, care nu era de acord cu alianța cu Axa, îl înlătură de la putere pe Prințul Paul. Un act extrem decis la vârsta de 17 ani. Cronologia este următoarea:

25 Martie 1941 – Paul semnează Tratatul Tripartit

27 Martie 1941 – Petru al II lea îl înlătură pe Prințul Paul și se proclamă Rege.

6 Aprilie 1941 – Hitler amână “operațiunea Barbarossa” și invadează Iugoslavia care capitulează pe 17 Aprilie. În aceste condiții dramatice Regele Petru pleacă în exil în Anglia împreună cu guvernul, iar Iugoslavia este dezmembrată în provincii împărțite între Italia, Ungaria, Bulgaria și Grecia.

În haosul care a urmat, războiul s-a mutat în zona undergound, două armate de partizani, una comunistă iar cealaltă monarhistă, apropiată apoi din ce în ce mai mult de germani, s-au bătut între ele și împotriva tuturor. Au învins comuniștii care au cucerit puterea la sfârșitul războiului, iar la 29 Noiembrie 1945, Adunarea Constituantă a abolit monarhia, Petru al II lea nu a mai revenit din exil niciodată.

4. Cehoslovacia

Fiind o provincie a Austro-Ungariei, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu obținerea independenței s-a declarat republică

5. Polonia

Pe măsură ce Polonia s-a reconstituit ca stat, după ce timp îndelungat a fost împărțită între Prusia, Austro-Ungaria și Rusia, ideile iluministe au impulsionat eliberarea națională astfel încât renașterea Poloniei s-a concretizat în forma unei republici (1918)

6. România


Mihai I al României

Regele Mihai I, confruntat cu dezastrul unui război pe teritoriul României, îl arestează, la 23 August 1944, pe conducătorul statului, dictatorul Ion Antonescu. Regimul comunist se instalează treptat în România ocupată. După alegerile fraudate masiv de comuniști din Noiembrie 1946, în ciuda opoziției sale față de totalitarism (“greva regală” ) , regele este silit să abdice și pleacă în exil la 30 Decembrie 1947.

7. Albania

Ahmet Zogolli a fost omul care a creat statul național albanez modern. Ajuns prim ministru, apoi președinte al Republicii, a instaurat monarhia constituțională, în 1928, devenind Regele Zog I – Skanderbeg III al Albaniei. Nu este locul să discutăm despre domnie, a fost ciudată, regele excentric într-un fel, a supraviețuit numeroaselor atentate asupra sa (peste 50!!), în criza anilor ’30 țara sa devenind dependentă economic de Italia.


Zog I - Skanderbeg III al Albaniei

Așa cum Germania a anexat Austria, la fel, Italia a anexat Albania în aprilie 1939 (Invazia a început chiar în Vinerea Mare). Ultimatumul nu a fost acceptat de Zog, rezistența, deși eroică, a fost repede înfrântă, astfel încât regele a plecat în exil, ajungând la Londra. Partizanii comuniști, ajutați de comuniștii iugoslavi au preluat controlul la sfârșitul războiului. În urma unor alegeri, din Decembrie 1945 “câștigate” cu 93% de comuniști, Adunarea Națională a Albaniei declară abolită monarhia în ianuarie 1946. Regele Zog nu va mai reveni niciodată din exil, unde se stinge în 1961.

8. Rusia

Am lăsat la urma această țară pentru că aici situația a fost mai complicată, monarhia fiind una absolutistă, nu constituțională, Țarul Nicolae al II lea al Rusiei fiind declarat împărat autocrat.


Nicolae II al Rusiei

Situația economică îngrozitoare, pe fondul Primului Război Mondial, care a condus la Revoluția din Februarie 1917 a fost asociată cu numele său. Țarul a abdicat fiind arestat împreună cu familia sa. În ciuda încercărilor disperate de a pleca în exil, acest lucru nu i s-a permis. Comuniștii au preluat puterea de la guvernul provizoriu al menșevicilor în Octombrie 1917 și în noaptea de 16/17 Iulie 1918 Țarul Nicolae al II lea al Rusiei, împreună cu toată familia sa, soție, copii și personalul care a ales să-i însoțească în captivitate, este executat în subsolul unei case în care erau deținuți.

Concluzie:

Toți monarhii Europei de Est erau foarte tineri în perioada izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial. Dar toți au primit o educație aleasă care i-a învățat să se comporte cât mai demn, în orice situație. Astfel încât, în ciuda tinereții și a lipsei de experiență, ei au încercat să decidă ce este mai bine pentru popoarele lor.

Eu sunt de părere că regii Europei de Est au reușit să se comporte excepțional în niște condiții de un dramatism extrem. Faptul că monarhiile lor au fost spulberate de totalitarismele secolului trecut contează mai puțin, regretele sunt tardive și pentru multă lume, sunt eterne. Contează însă foarte mult că monarhiile constituționale din răsăritul Europei au demonstrat că reprezintă ultimele redute ale democrațiilor din aceste țări, aceste instituții fiind, în același timp și ultimele desființate.

Astfel încât cred că aceasta este adevărata semnificație a cuvintelor Regelui Mihai:

“După 84 de ani de când am devenit rege, pot spune că cele mai importante lucruri, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”(Regele Mihai, discurs 25.10.2011)


[ link extern ] /


Ultima modificare: Duminică, 29 Ianuarie 2012
ContSters233047, utilizator
M-am straduit si in final am reusit! Cred ca am reusit sa pricep de ce unii vor asa mult monarhia in Romania!
Sunt nostalgici dupa un ”tatuc” ales pe viata!

Exagerand (un fel de a spune) : una dintre diferentele intre comunism si monarhie e data de... cum se numeste seful statului... Multumesc, nu!

Familia regala nu e deloc deranjata sa stea la aceeasi masa cu fostii (si actualii) comunisti... asa cum nu a fost deranjata sa negocieze cand a plecat din RO... cica pentru a nu fi ucisi 1000 de studenti, care erau de ceva timp la inchisoare si regele n-a facut nimic pentru ei... In plus, nu s-ar fi intamplat asa ceva deoarece comunistii doreau sa preia puterea fara crime vizibile... Altfel spus: regele a permis comunistilor sa preia puterea si a plecat bine multumesc sa-si vada de viata lui... Credibilitate zero.


Trist - pentru rege - mi se pare faptul ca acei sustinatori ”regalisti” pe care i-am intalnit nu pot sa sustina cauza monarhiei - (si) de aceea regele are sanse infime de a ajunge in fruntea statului. Poate ca acesti sustinatori ar trebui sa plateasca niste oameni bine pregatiti care sa le sustina cauza macar pentru o buna remuneratie daca nu din convingere. Doar asa regele ar mai putea avea o infima speranta / sansa de a deveni sef de stat...
Pacat de omul Mihai de Romania...O fi un om bun, nu stiu, dar cand il vad inclin sa cred ca este - dar el e mai constient, decat cei care pretind ca sustin monarhia, ca nu are sanse sa devina rege, si in RO sunt minime - spre deloc - sansele de a fi instaurata monarhia... Pentru ca - exceptand forma de guvernamant - nimic nu se va schimba: politicienii care vor forma guvernul si parlamentul vor fi tot de teapa celor care sunt acum...

Fapt divers: francezilor le-a fost mai bine (in timp) de cand au scapat de monarhie... dar au avut noroc, pentru ca ultimul lor rege n-a deschis usa comunistilor... E drept, tara lor e situata (si) geografic departe de Rusia...
Ultima modificare: Miercuri, 22 Februarie 2012
trope_doi, utilizator
trope_doi a scris:

M-am straduit si in final am reusit! Cred ca am reusit sa pricep de ce unii vor asa mult monarhia in Romania!
Sunt nostalgici dupa un ”tatuc” ales pe viata!


wrong!:rolleyes: nu e asta motivu'...


Trist - pentru rege - mi se pare faptul ca acei sustinatori ”regalisti” pe care i-am intalnit nu pot sa sustina cauza monarhiei - (si) de aceea regele are sanse infime de a ajunge in fruntea statului.


sanse infime?...

... o persoana (care se presupune informata) vedeee... 20% dintre romani ca ar vrea rege in fruntea statului...

“80% din romani sunt convins ca vor sa isi aleaga seful de stat. Bun, rau, dar stiu ca il schimba."- traian basescu

si daca zice el 20... cat o fi in realitate?!
trope_doi a scris:

Fapt divers: francezilor le-a fost mai bine (in timp) de cand au scapat de monarhie... dar au avut noroc, pentru ca ultimul lor rege n-a deschis usa comunistilor... E drept, tara lor e situata (si) geografic departe de Rusia...



Francezii dupa ce au scapat de monarhie au cam ajuns de rasul Europei.
Daca au mai reprezentat o vreme o forta dupa aceea nu au mai reprezentat aproape nimic...
In al doilea razboi mondial in Romania era mai bine decat Franta...in timp ce in Romania era monarhie...

Cat priveste alegerea monarhiei pe viata exista si varianta pe care am mai expus-o cu privire la un referendum ulterior pentru a se intreba poporul, dupa 10 ani sa zicem, daca vrea sa mai continue sau nu cu monarhia.
Asadar, nu ar fi neaparat vorba de alegerea unui tatuc pe viata...
Variante ar exista, variante democratice, moderne care sa atinga scopul real al democratiei...
Ultima modificare: Miercuri, 22 Februarie 2012
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat

Alte discuții în legătură

Referendum pe forma de guvernamant ContSters257414 ContSters257414 daca tot se lucreaza la modificarea constitutiei (se schimba din temelii, s-a promis), nu credeti ca ar fi oportun ([b]SI NORMAL[/b]) sa fim intrebati, prin ... (vezi toată discuția)
Statutul legal al "statutului casei regale" a romaniei Adalbert Gabriel Gazdovici Adalbert Gabriel Gazdovici [b]1.[/b] Sunt republican convins. Consider ca republica este singura forma de guvernare compatibila cu demintatea umana si secolul in care purtam discutia. ... (vezi toată discuția)
Care este legitimitatea republicii în românia? ContSters233047 ContSters233047 [b]Actul abdicării Majestăţii Sale Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, este nul[/b], pentru că a fost smuls sub ameninţarea armei şi sub şantajul ... (vezi toată discuția)